Nu vei mai privi o ceaşcă de cafea la fel

O tînără a mers la mama ei şi i-a povestit despre viaţa sa ţi despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia să se dea bătută. Se săturase să se tot lupte şi să se chinuie. Se părea că ori de cîte ori reuşea să rezolve o problemă, alta nouă îşi facea apariţia.

Mama ei o duse în bucătărie. A umplut 3 vase cu apă şi le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp apa din ele a început să fiarbă. În primul vas a pus morcovi, în al doilea ouă, iar în ultimul vas cafea măcinată. Le-a lăsat să fiarbă fără să scoată nici o vorbă.

După 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii şi i-a pus într-un bol. A scos afară ouăle şi le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic şi cafeaua şi a pus-o în al treilea bol.

Întorcîndu-se spre fata ei, a întrebat-o:
“Spune-mi ce vezi?”

“Morcovi, ouă şi cafea”, a răspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape şi a rugat-o să ia morcovii în mînă şi să-i spună ce simte. Fata a făcut ce i se ceruse, şi a remarcat că aceştia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o să ia un ou şi să-l cureţe de coajă. Făcînd aceasta, fata a observat că oul este acum tare. In final, mama a rugat-o să sorbească din cafea. Fata zîmbind a savurat o înghiţitură din cafeaua cu o aromă îmbietoare.

Curioasă, a întrebat-o pe mama ei: “Ce înseamnă toate acestea, mamă?”

Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeaşi adversitate, apă fiartă. Fiecare dintre ele a reacţionat însă diferit.

  • Morcovii au fost la început tari, puternici şi neînduplecaţi. Dar apa fiartă i-a înmuiat şi au devenit slabi.
  • Oul a fost fragil. Coaja lui subţire i-a protejat lichidul interior, dar după ce a fiert, conţinutul său s-a întărit.
  • Boabele de cafea măcinate au fost unice. După ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

“Care dintre ele eşti tu?” şi-a întrebat fiica. “Cînd adversitatea bate la uşa ta, tu cum răspunzi? Eşti un morcov, un ou sau un bob de cafea?”

Gîndeşte-te şi tu: Care sunt eu?

  • Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea şi adversitatea mă fac să îmi pierd puterile, să devin fragil.
  • Sunt oul care porneşte la drum cu o inimă maleabilă, care se schimbă cu căldura? Am un spirit fluid care după o moarte, o despărţire, probleme financiare sau alte greutăţi se aspreşte? Exteriorul meu e mereu acelaşi, dar în interior zace o inimp împietrită?
  • Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cînd apele devin fierbinţi reuşesc să schimb situaţiile din jurul meu şi să dau tot ce am mai bun din mine?

În timpurile în care întunericul şi eşecurile primează, te poţi ridica la un alt nivel? Cum faci faţă adversităţii? Eşti un morcov, un ou sau o boabă de cafea?

Poate ca ai parte de destulă bucurie care să te facă dulce, de suficiente încercări care să te facă puternic, de suficientă tristeţe care să te facă uman şi de suficientă speranţă ca să te facă fericit.

Cei mai fericiţi oameni nu au neapărat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei ştiu să beneficieze din plin de tot ceea ce le apare în cale. Cel mai luminos viitor va avea întotdeauna la bază un trecut uitat, nu poţi înainta în viaţă pînă cînd nu laşi la o parte eşecurile şi suferinţele din trecut.

Atunci cînd te-ai născut, tu plîngeai şi toţi cei din jurul tău rîdeau. Trăieşte-ţi viaţa astfel încît la finalul ei, tu să fii cel care rîde şi toţi cei din jurul tău să plîngă.

Viaţa nu e un joc

Cu cîţiva ani în urmă, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte “responsabilităţi” pe care fiecare dintre noi le avem în viaţă.

“Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer.

Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.

Curînd vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

  • Nu-ţi subestima valoarea comparîndu-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
  • Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
  • Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
  • Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind, fie în trecut, fie pentru viitor. Doar trăind cîte o zi odată, vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
  • Nu renunţa, atunci cînd ai ceva de oferit.
  • Nimic nu se termină pînă în momentul în care te opreşti să mai încerci.
  • Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
  • Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercîndu-ne norocul învăţăm să fim bravi.
  • Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunînd că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modalitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dîndu-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
  • Nu alerga atît de repede prin viaţă încît să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
  • Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
  • Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
  • Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Morala: Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mîine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!”

Sursa: Special4you

Viaţa ca un fluture albastru

A fost odată un bărbat căruia i-a murit soţia, astfel încît el locuia împreună cu cele două fete ale sale, care erau din fire foarte curioase şi inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări…, la unele ştia să le răspundă, la altele nu…

Tatăl lor îşi dorea să le ofere cea mai bună educaţie, de aceea într-o zi şi-a trimis fetele să petreacă o perioadă de timp în casa unui înţelept. Acesta ştia întotdeauna să le răspundă la întebările pe care ele le puneau.

La un moment dat una dintre ele a adus un fluture albastru pe care plănuia să îl folosească pentru a înşela înţeleptul.

– Ce vei face? o întrebă sora ei.

– O să ascund fluturele în mîinile mele şi o să întreb înţeleptul dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mîinile şi îl voi lăsa să zboare. Daca va zice că e viu, îl voi strînge şi îl voi strivi. Şi astfel orice răspuns va avea, se va înşela!

Cele două fete au mers într-o clipă la înţelept şi l-au găsit meditînd.

– Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inţeleptul surîse şi îi zise:

– Depinde de tine…, fiindcă e în mîinile tale!

Morala: Aşa este şi viaţa noastră, prezentul şi viitorul nostru. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni cînd ceva nu merge; noi suntem responsabili pentru ceea ce dobîndim sau nu. Viaţa noastră e în mîinile noastre, ca şi fluturele albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea.

Sursa: DaMaiDeparte