21 de paşi spre o viaţă mai puţin stresantă

1. Învaţă cîteva tehnici de relaxare.

2. Fă o baie fierbinte.

3. Fă-ţi timp pentru o şedinţă de masaj.

4. Fă exerciţii fizice de la trei pînă la cinci ori pe săptămînă, de la douăzeci pînă la treizeci de minute. Exersează pînă ce transpiri. Forma fizică bună reduce stresul.

5. Nu te agita cu privire la lucrurile mărunte. Priveşte lucrurile dintr-o perspectivă corectă. Secretul este o viaţă echilibrată.

6. Bea multă apă şi mai puţină cofeină. Apa ajută la curăţirea organismului şi la îmbunătăţirea sănătăţii tale.

7. Mănîncă în mod corect. Elimină grăsimile din regimul tău. Mănîncă multe fructe şi legume.

8. Fii recunoscîtor. Numără-ţi binecuvîntările zi de zi.

9. Iartă. Resentimentele sunt prea grele ca să fie purtate.

10. Fă-ţi timp pentru a fi singur. Meditează.

11. Învaţă să rîzi. Înveseleşte-te. Umorul vindecă.

12. Cînd începi să e îngrijorezi cu privire la o situaţie, gîndeşte-te la cel mai rău lucru care ţi se s-ar putea întîmpla şi spune ,,Şi ce”?

13. Mergi mai devreme la culcare dacă simţi că nu dormi destul. Majoritatea oamenilor dorm cu o jumătate de oră prea mult în fiecare dimineaţă. Trezeşte-te devreme.

14. Gîndeşte pozitiv şi fii optimist. Aşteaptă-te la ce-i mai bun.

15. Încarcă-ţi bateriile. Distrează-te. Fă-ţi o pasiune. Scrie în calendarul tău: acesta este timpul pentru mine.

16. Stabileşte-ţi ţeluri personale realiste pe care să le poţi atinge.

17. Asigură-te că te ghidezi după harta corectă.

18. Dezvoltă obiceiuri de administrare mai bună a timpului. Concentrează-te la un singur lucru odată.

19. Învaţă să spui ,,NU” zîmbind. Nu te implica în prea multe lucruri.

20.Petrece timp bucurîndu-te cu cei pe care îi iubeşti . Dacă vei muri nu are să îţi mai pese de cît timp ai petrecut la birou.

21. Simplifică-ţi viaţa.

Secretul nu este acela de a încerca să eviţi stresul, ci să încerci să îţi echilibrezi viaţa în aşa fel, încît stresul bun să îl depăşească pe cel rău.

Nu mai aştepta să se schimbe lumea!

În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã, iar drumul a fost stâncos şi dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani. Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala: Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine. Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

Era odată…

Era odată o insulă, unde trăiau toate sentimentele şi valorile umane: BUNA DISPOZIŢIE, TRISTEŢEA, ÎNŢELEPCIUNEA… şi ca toţi ceilalţi  IUBIREA.

Într-o zi sentimentele fură anunţate că insula stă să se scufunde, şi îşi pregătiră navele şi plecară. Doar IUBIREA rămase pînă în ultimul moment.

Cînd insula fu pe punctul să se scufunde, IUBIREA decise să ceară ajutor.

BOGĂŢIA trecu pe lîngă IUBIRE cu o barcă luxoasă şi IUBIREA îi zise: ,,BOGĂŢIE, mă poţi lua cu tine?”

,,Nu te pot lua, căci e mult aur şi argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.”

IUBIREA atunci se hotărî să ceară ajutorul ORGOLIULUI, care trecea pe-acolo într-o superbă nava, ,,ORGOLIU, te rog, mă poţi lua cu tine?”

,,Nu te pot ajuta, IUBIRE…” răspunse ORGOLIUL, ,,aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava.”

Atunci IUBIREA întrebă TRISTEŢEA, care trecea pe lîngă ea ,,TRISTEŢE, te rog, lasă-mă să vin cu tine”

,,Oh IUBIRE” răspunse TRISTEŢEA, ,,sunt atît de tristă, încît trebuie să stau singură.”

Chiar şi BUNA DISPOZIŢIE trecu pe lîngă IUBIRE, dar era atît de mulţumită, încît nu auzi că o striga.

Dintr-o dată o voce spuse: ,,Vino IUBIRE, te iau cu mine.”

Era un bătrîn cel care vorbise.

IUBIREA se simţi atît de recunoscătoare şi plină de BUCURIE, încît uită să îl întrebe pe bătrîn cum îl cheamă. Cînd sosiră pe ţărm, bătrînul plecă.

IUBIREA îşi dădu seama cît de mult îi datora şi întrebă CUNOAŞTEREA: ,,CUNOAŞTERE, îmi poţi spune cine m-a ajutat?”

,,Era TIMPUL” răspunse CUNOAŞTEREA.

,,TIMPUL?” se întrebă IUBIREA.

,,Dar de ce tocmai TIMPUL m-a ajutat?”

CUNOAŞTEREA, plină de ÎNŢELEPCIUNE, îi răspunse:

,,Pentru că numai TIMPUL e capabil să înţeleagă, cît de importantă e IUBIREA în viaţă.”