Nu vei mai privi o ceaşcă de cafea la fel

O tînără a mers la mama ei şi i-a povestit despre viaţa sa ţi despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia să se dea bătută. Se săturase să se tot lupte şi să se chinuie. Se părea că ori de cîte ori reuşea să rezolve o problemă, alta nouă îşi facea apariţia.

Mama ei o duse în bucătărie. A umplut 3 vase cu apă şi le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp apa din ele a început să fiarbă. În primul vas a pus morcovi, în al doilea ouă, iar în ultimul vas cafea măcinată. Le-a lăsat să fiarbă fără să scoată nici o vorbă.

După 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii şi i-a pus într-un bol. A scos afară ouăle şi le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic şi cafeaua şi a pus-o în al treilea bol.

Întorcîndu-se spre fata ei, a întrebat-o:
“Spune-mi ce vezi?”

“Morcovi, ouă şi cafea”, a răspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape şi a rugat-o să ia morcovii în mînă şi să-i spună ce simte. Fata a făcut ce i se ceruse, şi a remarcat că aceştia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o să ia un ou şi să-l cureţe de coajă. Făcînd aceasta, fata a observat că oul este acum tare. In final, mama a rugat-o să sorbească din cafea. Fata zîmbind a savurat o înghiţitură din cafeaua cu o aromă îmbietoare.

Curioasă, a întrebat-o pe mama ei: “Ce înseamnă toate acestea, mamă?”

Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeaşi adversitate, apă fiartă. Fiecare dintre ele a reacţionat însă diferit.

  • Morcovii au fost la început tari, puternici şi neînduplecaţi. Dar apa fiartă i-a înmuiat şi au devenit slabi.
  • Oul a fost fragil. Coaja lui subţire i-a protejat lichidul interior, dar după ce a fiert, conţinutul său s-a întărit.
  • Boabele de cafea măcinate au fost unice. După ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

“Care dintre ele eşti tu?” şi-a întrebat fiica. “Cînd adversitatea bate la uşa ta, tu cum răspunzi? Eşti un morcov, un ou sau un bob de cafea?”

Gîndeşte-te şi tu: Care sunt eu?

  • Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea şi adversitatea mă fac să îmi pierd puterile, să devin fragil.
  • Sunt oul care porneşte la drum cu o inimă maleabilă, care se schimbă cu căldura? Am un spirit fluid care după o moarte, o despărţire, probleme financiare sau alte greutăţi se aspreşte? Exteriorul meu e mereu acelaşi, dar în interior zace o inimp împietrită?
  • Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cînd apele devin fierbinţi reuşesc să schimb situaţiile din jurul meu şi să dau tot ce am mai bun din mine?

În timpurile în care întunericul şi eşecurile primează, te poţi ridica la un alt nivel? Cum faci faţă adversităţii? Eşti un morcov, un ou sau o boabă de cafea?

Poate ca ai parte de destulă bucurie care să te facă dulce, de suficiente încercări care să te facă puternic, de suficientă tristeţe care să te facă uman şi de suficientă speranţă ca să te facă fericit.

Cei mai fericiţi oameni nu au neapărat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei ştiu să beneficieze din plin de tot ceea ce le apare în cale. Cel mai luminos viitor va avea întotdeauna la bază un trecut uitat, nu poţi înainta în viaţă pînă cînd nu laşi la o parte eşecurile şi suferinţele din trecut.

Atunci cînd te-ai născut, tu plîngeai şi toţi cei din jurul tău rîdeau. Trăieşte-ţi viaţa astfel încît la finalul ei, tu să fii cel care rîde şi toţi cei din jurul tău să plîngă.

Putere şi curaj

Este nevoie de putere, ca să fii ferm.

Este nevoie de curaj, ca să fii delicat.

Este nevoie de putere, ca să cucereşti.

Este nevoie de curaj, ca să te predai.

Este nevoie de putere, ca să fii sigur.

Este nevoie de curaj, ca să ai îndoieli.

Este nevoie de putere, ca să fii independent.

Este nevoie de curaj, ca să te sprijini pe ceilalţi.

Este nevoie de putere, ca să fii ca ceilalţi.

Este nevoie de curaj, ca să fii tu însuţi.

Este nevoie de putere, ca să-ţi ascunzi suferinţa.

Este nevoie de curaj, ca să-ţi arăţi durerea şi să lupţi cu ea.

Este nevoie de putere, ca să înduri abuzurile.

Este nevoie de curaj, ca să le opreşti.

Este nevoie de putere, ca să iubeşti.

Este nevoie de curaj, ca să te laşi iubit.

Este nevoie de putere, ca să supravieţuieşti.

Este nevoie de curaj, ca să trăieşti.

Este nevoie de putere, ca să înţelegi şi să accepţi aceste cuvinte.

Este nevoie de curaj, ca să le trimiţi celor care au nevoie de ele.

Fie să găseşti întotdeauna curajul, de care ai nevoie în viaţă!

Sursa: DaMaiDeparte

Lecţia FLUTURELUI

O poveste şi o lecţie de viaţă pe care am citit-o acum ceva timp în urmă, această lecţie a fluturelui, undeva pe Internet. Astăzi am regăsit-o şi am hotărît să o public…

Merită să o citiţi…

,,Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură. Un om care trecea din întîmplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forţa să iasă.

După mai multe încercări, se părea că fluturele a abandonat, spaţiul acela prin care se străduia să iasă rămăsese la fel de îngust.

Părea că fluturele a făcut tot ceea ce putea şi nu mai era în stare de mai mult.

Atunci omul a decis să ajute fluturele: a luat un cuţit şi a deschis coconul.

Fluturele a ieşit imediat.

Însă corpul lui era slab şi anemic. Aripile sale erau puţin dezvoltate şi aproape că nu se mişcau.

Omul a continuat să observe crezînd că dintr-un moment în altul aripile fluturelui se vor deschide şi vor putea suporta greutatea acestuia pentru a putea zbura.

Acest lucru nu s-a întîmplat!

Fluturele şi-a trăit restul vieţii tîrîndu-se pe pămînt, cu corpul său slab şi cu aripile chircite.

Nu a putut zbura NICIODATĂ!”

Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate şi prin intenţia sa de a ajuta, nu a înţeles, este că trecerea prin spaţiul acela strîmt era efortul necesar pentru ca fluturele să poată zbura.

Era chinul prin care viaţa îl punea să treacă pentru a putea creşte şi pentru a se dezvolta.

Uneori, efortul este exact lucrur de care avem nevoie în viaţă.

Dacă ni s-ar permite să ne trăim viaţa fără a întîlni obstacole, am fi limitaţi.

Nu am mai putea fi atît de puternici cum suntem.

Nu am putea zbura NICIODATĂ!

,,Am cerut putere… şi viaţa mi-a dat dificultăţi pentru a mă face puternic.

Am cerut înţelepciune… şi viaţa mi-a dat probleme ca să le rezolv.

Am cerut prosperitate… şi viaţa mi-a dat creier şi forţa pentru a munci.

Am cerut să pot zbura… şi viaţa mi-a dat obstacole pentru a le depăşi.

Am cerut iubire… şi viaţa mi-a dat oameni pe care să îi ajut în problemele lor.

Am cerut favoruri… şi viaţa mi-a dat potenţial.

Nu am primit nimic din ce am cerut…

Dar am primit tot ce aveam nevoie.”

NU FRÎNGEŢI ZBORUL!

Morala: Trăieşte-ţi viaţa cu curaj, înfruntă obstacolele şi demonstrează că le poţi depăşi!