Prietenii

Dacă ar trebui să mori înaintea mea, întreabă dacă poţi lua cu tine un prieten.

Dacă trăieşti pînă la 100 de ani aş vrea să trăiesc 100 de ani minus o zi, ca să nu trebuiască să trăiesc fără tine.

Adevărata prietenie, este ca sănătatea, valoarea ei este rar apreciată, pînă cînd nu ai pierdut-o.

Un prieten adevărat este cel care-ţi este alături, atunci cînd restul lumii te-a părăsit.

Tatăl meu obişnuia să spună, că atunci cînd mori, dacă ai cinci prieteni adevăraţi, atunci ai avut o viaţă minunată.

Dacă toţi prietenii mei ar sări de pe un pod eu nu aş sări împreună cu ei, ci aş sta jos, ca să-i prind.

Ţine un prieten adevărat cu amîndouă mîini.

Eu mă bazez pe tine şi tu te bazezi pe mine şi totul este bine.

Prietenia este o singură minte în două trupuri.

Nu merge înaintea mea, pentru că s-ar putea să nu te pot urma. Nu merge în urma mea, pentru că s-ar putea să nu te pot ghida. Mergi alături de mine şi fii prietenul meu.

Toţi aud ceea ce spui. Prietenii ascultă ceea ce spui. Cei mai buni prieteni ascultă ceea ce nu spui.

Prietenul este acela care cunoaşte cîntecul inimii tale şi poate să ţi-l cînte, atunci cînd ai uitat cuvintele.

Fiecare dintre noi urmăm drumuri diferite în viaţă, dar oriunde mergem, luăm cu noi cîte puţin unul de la altul, de pretutindeni.

Prietenii sunt modul în care Dumnezeu are grijă de noi.

Străinii sunt doar prieteni care aşteaptă să se întîmple ceva. Prietenii sunt ca şi bucăţile de şuncă din bolul de salată al vieţii.

Morala: De multe ori nu ne dăm seama cît de mult contează un gest cît de mic nu ar fi, pentru persoana dragă, pentru un prieten. Nu uitaţi să iubiţi, să preţuiţi, să trăiţi clipe de neuitat şi să oferiţi cît mai multă căldură celor care vă iubesc.

Trenul vieţii

Viaţa este ca o călătorie cu trenul: urcăm şi coborîm des, există accidente, surprize plăcute la unele staţii şi  tristeţe adîncă la altele. Безымянный

Atunci cînd ne naştem şi urcăm în tren,  întîlnim oameni despre care credem, că ne vor însoţi pe tot parcursul călătoriei noastre: părinţii noştri.

Din păcate, adevărul este altfel.

Ei coboară la o staţie şi ne lasă pe noi fără dragostea şi ataşamentul lor, fără prietenia şi compania lor.

E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un rol important în calătoria noastră.

Aceştia sunt fraţii noştri, prietenii noştri şi acei oameni minunaţi pe care îi iubim.

Unele dintre aceste persoane care urcă în tren, privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă.

Alţii găsesc numai tristeţe pe parcursul  călătoriei.

Şi mai există şi alţii în tren, care sunt permanent prezenţi şi gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.

Unii lasă în urma lor cînd coboară un dor veşnic…

Unii urcă si coboară, şi noi abia i-am observat.

Ne miră faptul că unii pasageri, pe care îi iubim cel mai mult, se mută în alt vagon şi ne lasă singuri în această etapă a călătoriei noastre.

Bineinţeles noi nu ne lăsăm opriţi şi ne străduim să-i găsim  şi să ne înghesuim să trecem şi să ne mutăm  în vagonul lor.

Din păcate, uneori nu ne putem aşeza lîngă ei, deoarece locul de lîngă ei este deja ocupat.

Nu face nimic, aşa este călătoria: plină de provocări, vise, fantezii, speranţe şi despărţiri…,  dar fără întoarcere.

Deci, trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil.

Să încercăm să ieşim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi, şi să căutăm  ceea ce este mai bun în fiecare dintre ei…

Să ne aducem aminte, că în oricare etapă a călătoriei poate exista un tovarăş de-al nostru care să ezite şi care probabil are nevoie de înţelegerea noastră.

Şi noi vom şovăi des şi va exista cineva care să ne înţeleagă.

Misterul cel mare al călătoriei este că nu ştim cînd vom coborî definitiv din tren şi nici cînd vor coborî cei ce călătoresc alături de noi, nici măcar cel care stă pe locul de lîngă noi.

Cred că o să fiu cuprins de duioşie, atunci cînd cobor definitiv din tren…

Da, cred acest lucru.

Despărţirea de cîţiva prieteni pe care i-am întîlnit în timpul călătoriei, va fi dureroasă.

Va fi întristător să-i las singuri pe cei mai dragi mie.

Dar am speranţa că odată şi odată va veni gara centrală, şi am senzaţia, că am să-i văd sosind, cu bagaje pe care încă nu le-au avut atunci cînd au urcat în tren.

Ceea ce mă va face fericit este gîndul că şi eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor şi în creşterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi să ne străduim să avem o călătorie bună şi ca la sfîrşit să putem spune că a meritat osteneala.

Să încercăm să lăsăm după noi, cînd coborîm, un loc gol care lasă dor şi amintiri frumoase la cei care călătoresc mai departe.

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc Călătorie plăcută !