Transport municipal de calitate? Este la noi aşa ceva?

Dacă  în ultimul timp se tot vorbeşte despre calitatea transportului municipal, am zis, de ce să nu mă alătur şi eu companiei care are loc acuma împotriva aşa numiţilor şoferi de microbuz.

Practic zilnic trebuie să te cerţi cu şoferii de microbuz, trebuie să îi rogi să stingă muzica, să nu fumeze, să meargă mai încet.

Nu odată m-am cionit cu aşa cazuri, dar astăzi a fost culmea…

M-am urcat în 166 de la Botanica, tot drumul pînă la Ciocana am fost purtat cînd în spatele microbuzului, cînd în faţă…, parcă ducea şoferul lemne dar nu oameni…, aproape de Pan Com avea să nimerim în accident, un şofer s-a băgat în faţa noastră, iar deşteptul de pe microbuzul 166 să îi facă în ciudă l-a întrecut şi ia făcut aceeaşi fază…, pe drum i-a făcut cineva observaţie, însă nici nu a luat în calcul vorbele pasagerului, aproape de casă cînd trebuia să cobor am rugat şoferul să oprească la începutul casei X, el însă fiind rus mi-a reproşat ,,что что?” şi i-am spus în rusă, apoi mi-a spus ,,а что я буду сейчас искать тебе дом X”…, cînd el trebuia să ştie sau să mă lase la staţia care se afla la 20 de metri unde am cerut să cobor, atunci nu am mai rezistat şi i-am reproşat ,,ce naiba pe limba română nu mă înţelegeţi, mergeţi prost şi pe lîngă toate vă comportaţi cu oamenii ca cu nişte obiecte neînsufleţite”… desigur că am fost înjurat, şi impus să cobor unde ia abătut şoferului…, desigur că pînă la urmă am coborît unde am solicitat şi încă şi scuze mi s-au cerut fiindcă am ameninţat soferul că dacă voi dori nu va mai lucra pe această rută de mîine, spunînd acest lucru aşa la ghici să văd dacă se prinde sau nu…

Am reuşit să scriu numărul microbuzului (ruta 166 C MW 243), unica ce nu am putut observa fiindcă nu se afla la vedere a fost numele şi prenumele şoferului sau nuştiu dacă îl pot numi astfel, că nici pe departe nu are idee ce înseamnă şofer de transport public, care are responsabilitate de viaţa pasagerilor…, dar de fapt ei (şoferii de microbuz) nu au în cap viaţa pasagerilor ci doar cei 3 lei şi care după naivitatea lor să fie cît mai mulţi…

Nu este prima dată, cînd şoferii de pe această rută se comportă urît cu pasagerii… promit să revin şi cu alte numere de microbuze şi nume şi prenume ale şoferilor care îşi bat joc de pasagerii lor, desigur şi de pe alte rute.

Poate doar astfel colectînd numere de înmatriculare, nume şi dovezi vom putea schimba ceva, dar oricum dacă nu s-a hotărît pînă acuma nimic, cu siguranţă nici nu se va hotărî în viitor…

Rămîne doar să sperăm că se va schimba ceva…

Trenul vieţii

Viaţa este ca o călătorie cu trenul: urcăm şi coborîm des, există accidente, surprize plăcute la unele staţii şi  tristeţe adîncă la altele. Безымянный

Atunci cînd ne naştem şi urcăm în tren,  întîlnim oameni despre care credem, că ne vor însoţi pe tot parcursul călătoriei noastre: părinţii noştri.

Din păcate, adevărul este altfel.

Ei coboară la o staţie şi ne lasă pe noi fără dragostea şi ataşamentul lor, fără prietenia şi compania lor.

E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un rol important în calătoria noastră.

Aceştia sunt fraţii noştri, prietenii noştri şi acei oameni minunaţi pe care îi iubim.

Unele dintre aceste persoane care urcă în tren, privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă.

Alţii găsesc numai tristeţe pe parcursul  călătoriei.

Şi mai există şi alţii în tren, care sunt permanent prezenţi şi gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.

Unii lasă în urma lor cînd coboară un dor veşnic…

Unii urcă si coboară, şi noi abia i-am observat.

Ne miră faptul că unii pasageri, pe care îi iubim cel mai mult, se mută în alt vagon şi ne lasă singuri în această etapă a călătoriei noastre.

Bineinţeles noi nu ne lăsăm opriţi şi ne străduim să-i găsim  şi să ne înghesuim să trecem şi să ne mutăm  în vagonul lor.

Din păcate, uneori nu ne putem aşeza lîngă ei, deoarece locul de lîngă ei este deja ocupat.

Nu face nimic, aşa este călătoria: plină de provocări, vise, fantezii, speranţe şi despărţiri…,  dar fără întoarcere.

Deci, trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil.

Să încercăm să ieşim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi, şi să căutăm  ceea ce este mai bun în fiecare dintre ei…

Să ne aducem aminte, că în oricare etapă a călătoriei poate exista un tovarăş de-al nostru care să ezite şi care probabil are nevoie de înţelegerea noastră.

Şi noi vom şovăi des şi va exista cineva care să ne înţeleagă.

Misterul cel mare al călătoriei este că nu ştim cînd vom coborî definitiv din tren şi nici cînd vor coborî cei ce călătoresc alături de noi, nici măcar cel care stă pe locul de lîngă noi.

Cred că o să fiu cuprins de duioşie, atunci cînd cobor definitiv din tren…

Da, cred acest lucru.

Despărţirea de cîţiva prieteni pe care i-am întîlnit în timpul călătoriei, va fi dureroasă.

Va fi întristător să-i las singuri pe cei mai dragi mie.

Dar am speranţa că odată şi odată va veni gara centrală, şi am senzaţia, că am să-i văd sosind, cu bagaje pe care încă nu le-au avut atunci cînd au urcat în tren.

Ceea ce mă va face fericit este gîndul că şi eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor şi în creşterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi să ne străduim să avem o călătorie bună şi ca la sfîrşit să putem spune că a meritat osteneala.

Să încercăm să lăsăm după noi, cînd coborîm, un loc gol care lasă dor şi amintiri frumoase la cei care călătoresc mai departe.

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc Călătorie plăcută !