DRAGOSTEA şi NEBUNIA

Se spune că demult s-au întîlnit cîteva sentimente şi cîteva calităţi ale omului. Cînd PLICTISEALA  bombănea a treia oară, NEBUNIA a propus: hai să ne jucăm de-a ascunselea.

INTRIGA a făcut pe mirata, iar CURIOZITATEA, fără să se abţină, a întrebat: De-a ascunselea? Şi cum este asta?

„Este un joc în care eu mă fac (îmi acopăr faţa) şi încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce voi vă ascundeţi. Cînd termin de numărat, vă voi căuta pînă vă găsesc”, explică NEBUNIA.

ENTUZIASMUL dansa de mulţumire, iar BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA, cea pe care n-o interesa nimic.

Dar nu toţi au vrut să participe. ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă. De ce? Pentru că la sfîrşit îl găseau mereu.

ORGOLIUL considera că jocul acesta era o prostie. În fond îl deranja că nu fusese ideea lui. Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte.

NEBUNIA a început iute să numere.

Prima care s-a ascuns a fost LENEA care, aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima piatră care i-a ieşit în cale.

INVIDIA s-a ascuns după TRIUMF, care prin propriile puteri, a reuşit să se urce în copacul cel mai înalt.

GENEROZITATEA aproape nu reuşea să se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat pentru oricare dintre prieteni.

Lacul cristalin pentru FRUMUSEŢE.

Coroana unui copac era perfectă pentru TIMIDITATE.

O adiere de vînt i se părea magnifică pentru LIBERTATE.

În fine, după ce s-a gîndit la toţi, GENEROZITATEA s-a ascuns într-o rază de soare.

EGOISMUL în schimb a găsit un loc foarte bun de la început. Era aerisit, comod, doar pentru el.

MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu.

Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre vulcani.

Cînd NEBUNIA aproape terminase de numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise un loc să se ascundă, căci toate erau ocupate.

Pînă ce într-un tîrziu a văzut o tufă de trandafiri şi s-a hotărît să se ascundă între flori.

,,Un milion!”, zise NEBUNIA. Şi începu să caute. Prima care a apărut a fost LENEA care era la doi paşi.

PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în vibraţia vulcanilor.

Fără să vrea a găsit INVIDIA. Şi a găsit imediat şi TRIUMFUL.

Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea lui era de fapt un cuib de viespi.

De atîta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete. Şi apropiindu-se de lac a descoperit FRUMUSEŢEA.

A fost mult mai uşor să găsească ÎNDOIALA. Stătea şi nu putea să se hotărască unde să se ascundă.

Aşa i-a găsit pe toţi.

TALENTUL era în iarba crudă.

NELINIŞTEA, într-o peşteră întunecată.

MINCIUNA, în spatele curcubeului.

Şi a găsit şi UITAREA, care uitase că se joacă de-a ascunselea.

Doar DRAGOSTEA nu era de găsit.

NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în fiecare izvor, pe crestele munţilor.

Şi cînd era să se dea bătută, a văzut tufa de trandafiri.

A luat un băţ şi a început să mişte crengile. Imediat s-a auzit un ţipăt de durere.

Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI.

NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se scuze. A plîns, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare şi a promis să rămînă mereu împreună.

De atunci DRAGOSTEA este oarbă şi NEBUNIA este mereu lîngă ea.

De aceea se spune că ,,Să iubeşti este o nebunie, dar măcar să iubeşti nebuneşte.”