Totalizare 2011!!!

Ianuarie a fost cea mai încărcată lună din anul 2011, cu o mulţime de sărbători, Anul Nou, Crăciunul pe stil vechi, ziua Tatei, şi desigur luna nu putea să se încheie fără ziua mea. Am împlinit 21 de ani, vârstă la care putem spune că viaţa a început să scrie o nouă filă în cartea ei…

În februarie s-a început ultimul semestru de la facultate (licenţa, dar de fapt cine ştie poate nu a fost ultimul? La moment  îmi doresc nespus de mult să mai fac odată licenţa la specialitatea Psihologie)… 3 săptămâni au trecut repede, nici nu am reuşit să observ când au zburat şi deja intram iarăşi în sesiune. Au trecut şi ultimele examene foarte repede, am răsuflat uşurat atunci, dar urmau alte examene cele de stat pe care le aşteptam să vină…

Martie şi Aprilie au trecut, aş putea spune fără nici-o însemnare foarte semnificativă! În  aceste două luni mi-am desfăşurat practica de licenţă, am acumulat o oarecare experienţă în domeniu, mi-am pregătit teza de licenţă.

În luna mai am susţinut examenele de stat, examene care toată lumea ştie cum se susţin mai ales la ASEM (cea mai prestigioasă universitate din Republica Moldova, aha pe naiba, după ce am învăţat un semestru la Academia de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, ASEM e … cred că nu trebuie să scriu pe lung, cine cunoaşte mă va înţelege perfect).

Începutul celui mai frumos eveniment din acest an, cât şi din viaţa mea urma să se întâmple la sfârşitul lui mai, pe 30 mai mi se pare, când la evenimentul ,,Miss Universitate 2011” desfăşurat la Casa Sărbătorii, eu stând în VIP, am fost observat de o domnişoară care mai târziu urma să-mi devină parteneră de viaţă.

Astfel în luna iunie am susţinut teza de licenţă, la care am fost apreciat cu nota 5, fiind învinuit că aş fi cumpărat teza (care de fapt era scrisă de mine) şi primisem această notă, fiindcă refuzasem să le plătesc profilor cum făcuse ceilalţi (unii desigur), plătiseră de la 300 euro în sus pentru susţinere tezei de licenţă (cunosc cazuri reale). Tot atunci am avut o ceartă foarte semnificativă cu decanul facultăţii Contabilitate de la ASEM, discuţie care am înregistrat-o şi i-am spus celei din urma acest lucru şi a început să plângă…, am avut certuri şi cu fostul decan, cu prorectorul pe activitate didactică frecvenţă redusă care m-au făcut de nimic, peste câteva zile am fost telefonat de către anticamera rectorului ASEM şi am fost chemat la covor, clar lucru că am refuzat să merg fiindcă nu aveam nici-o vină. Chemarea rectorului a venit în urma faptului că i-am avertizat că dacă nu-şi cer scuze publice şi nu-mi măresc nota, îi voi acţiona în judecată, şi voi scrie articole în unul din ziarele Adevărul sau TIMPUL. Astfel după multe certuri, după multe sunete primite de la diferite persoane pe care nu le cunosc şi care mă avertizau că nu-mi voi lua diploma, într-un final mi-am luat diploma de licenţă!!! Am făcut cruce ASEM-ului şi mi-am promis să nu mă mai întorc niciodată acolo. (Despre acest caz o să revin la momentul oportun cu un articol detaliat)

Tot în luna iunie printr-un miracol am cunoscut-o pe I., merge vorba despre domnişoara care mă văzuse la evenimentul ,,Miss Universitate 2011”.

Stând într-o zi pe facebook  (chiar de ziua surorii mele), invitam în prieteni persoane care prezentau interes pentru mine, printre acestea s-a nimerit şi ea, aşa am început să discutăm.

Hm, luna iulie a fost şi luna decisivă când am văzut-o prima dată pe ea, mi-a plăcut, ei îi plăcusem de pe 30 mai (vă spun po secretu, ea mi-a spus mai apoi, că ei ia plăcut atunci de mine, dar se gândise că sunt genul de băiat cu mulţi bani şi că nu credea că o să mă cunoască vreodată). Astfel am cunoscut dragostea adevărată şi fericirea mi-a pătruns în suflet.

Luna august a fost luna când am depus actele pentru masterat şi în urma examenelor susţinute am fost admis la master de profesionalizare la specialitatea Management la Academia de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova. Tot în această lună am efectuat şi diferite excursii prin ţară.

În septembrie s-au început din nou studiile, ceva nou, provocator, din primele zile m-au intrigat profii şi am pornit la treabă cu o dorinţă nespusă de cunoaştere. A fost şi ziua mamei, o zi foarte însemnată în an.

Tot pe parcursul acestei luni, am cunoscut familia Elaş, o familie model pentru multe familii, cât şi pentru mine. Nişte oameni deosebiţi, raţionali şi cu care ai putea sta de vorbă şi petrece timpul la nesfârşit.

Chiar la începutul lui octombrie am avut parte de un eveniment nemaipomenit de frumos, nepoţelul Justin a înplinit un anişor, ne-am distrat de minune la ziua lui (Justinel mai vreau aşa zile de naştere dar cred că se vor desfăşura deja peste ocean, când unchiul va veni în vizită). Tot în octombrie pe data de 20, tot familionul Tihai (Aliona, Valeriu, Justinel) şi-au luat zborul lung spre Canada, au plecat în speranţa unei vieţi mai bune şi mai luminoase. Le doresc nespus de mult să aibă parte de ceea ce şi-au pus în plan. Desigur că mi-i greu făpră ei, recunosc!

Noiembrie a fost luna cea mai grea din acest an, în care am avut parte de câteva momente nu chiar frumoase. Nu erau destule câte s-au întâmplat, că mă mai şi îmbolnăvisem într-un final…, am ieşit într-un final din toate.

Decembrie începuse la fel greu, urât, ca spre mijlocul lunii să revină soarele şi pe strada mea şi să se rearanjeze toate lucrurile la locul lor. Cel mai mult m-au bucurat succesele pe care le-am obţinut la master… cei câţiva de 9 şi de 10 la toate cele zece obiecte pe care le avusesem pe întreg parcursul semestrului. Spre sfârşitul lunii, am fost bucurat cu o ofertă generoasă de lucru, aştept deja să treacă Anul Nou, să mă apuc de treabă… sper să fie cu succes.

LA MULŢI ANI tuturor!!!

Viaţa nu e un joc

Cu cîţiva ani în urmă, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte “responsabilităţi” pe care fiecare dintre noi le avem în viaţă.

“Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer.

Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.

Curînd vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

  • Nu-ţi subestima valoarea comparîndu-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
  • Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
  • Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
  • Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind, fie în trecut, fie pentru viitor. Doar trăind cîte o zi odată, vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
  • Nu renunţa, atunci cînd ai ceva de oferit.
  • Nimic nu se termină pînă în momentul în care te opreşti să mai încerci.
  • Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
  • Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercîndu-ne norocul învăţăm să fim bravi.
  • Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunînd că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modalitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dîndu-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
  • Nu alerga atît de repede prin viaţă încît să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
  • Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
  • Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
  • Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Morala: Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mîine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!”

Sursa: Special4you

Fiecare zi trăită e o zi deosebită

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:

– Acesta – a spus – nu este un simplu pachet, e lenjerie.

A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.

– Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:

– Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte…, deja mi-au schimbat viaţa.

Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.

Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai păstrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre. Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

Povestirea unui norocos!

Eram o persoană foarte fericită. Aveam o minunată prietenă cu care mă întîlneam de mai bine de 1 an, aşa că ne-am decis să ne căsătorim. Exista o singură chestiune care mă deranja. Frumoasa ei soră mai mică. Viitoarea mea cumnată tot timpul se îmbrăca cu fuste mini (extrem de mini), iar în vocabularul ei nu exista cuvîntul sutien, darămite în garderoba ei. Culmea era că întotdeauna cînd mă aflam în preajma ei mereu scăpa cîte ceva pe jos, iar cînd se apleca să ridice îmi oferea o privelişte mai mult decît frumoasă. Era clar. O făcea în mod deliberat. Pentru că asemenea scene nu se întamplau dacă era şi altcineva de faţă. Pregătirile de nuntă fiind în toi, într-o zi micuţa surioară m-a sunat şi m-a chemat sş mai verific ceva la invitaţiile de nuntă. Am luat-o de bună şi i-am spus că vin în cateva minute. Era singură cînd am sosit şi a început să îmi şoptească ce dorinţe şi sentimente are pentru mine. Mi-a spus cît de mult mă doreşte şi că ar vrea să facem dragoste măcar o dată înainte de a mă însura şi a mă dărui surorii ei pentru întreaga viaţă. Eram total şocat şi nu am putut scoate un cuvînt. Mi-a spus că merge la ea în dormitor, iar dacă doresc un ultim sălbatic “zbor” nu trebuie decît să intru la ea în cameră. Am rămas ca o stană de piatră, stupefiat de cele ce auzeam, uitîndu-mă după ea cum urca scările. Am stat aşa cîteva momente, apoi m-am întors şi m-am îndreptat spre ieşire. Am deschis uşa, căutînd cu privirea locul unde mi-am parcat maşina, cînd au început ropote de aplauze. Toată familia viitoarei mele soţii era adunată în faţa casei şi mă aplauda. Cu lacrimi în ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine şi mi-a spus: “Nici nu îţi poţi imagina cît de mîndri suntem de tine ca ai trecut cu felicitări acest test. Nu aş putea găsi un bărbat mai bun pentru fiica mea dacă aş cauta în toată lumea. Bine ai venit în familia noastră!”

Morala: Întotdeauna păstreaza prezervativele în maşină…