Meine Webseite Wert € 2.957,25

Ieri pe la amiază am dat peste site-ul bizinformation.org/md/ (Website value, Blog Worth, How much is your website worth?).

La descriere am găsit aceasta This is a free web-based valuation service, providing website information, visitor statistics and an estimated website value. Just enter a domain name into the box to view a full report. We try our best to provide accurate information, but this is not always guaranteed. Further research and confirmation of details is required.

Ca şi orice persoană care găseşte ceva nou şi interesant pe net, am zis de ce să nu-mi văd şi eu valoarea blogului meu radu.ceban.eu. Am scris repede adresa şi mi-a fost de mirare cînd răspunsul a fost  radu.ceban.eu Bewertung € 2.957,25. Deci după cum am înţeles eu, cunoscînd cîteva cuvinte în germană, preţul blogului meu este de 2.957 euro şi 25 eurocenţi. 😀

Pe lîngă toate am mai aflat că este vizitat foarte mult de germani sau e localizat în Germania, nu am înţeles pînă la sfîrşit ce şi cum. După datele Map Overlay de pe  google analytics am doar 20 vizite din Germania. 😉 În fine…, fie am zis eu.

Desigur că mi-a fost interesant să văd şi preţul unor site-uri populare pe care le folosesc eu:

google.md L 1,51 Million                                                        999.md L 332.098,78

torrentsmd.com L 1,09 Million                                               orange.md L 323.396,59

moldtelecom.md L 455.120,47                                                  protv.md L 363.497,2

unimedia.md L 466.970,7                                                         metrica.md L 125.447,26

blogosfera.md L 95.243,45 – pare foarte mică suma                 moldova.org € 815.592,56

facebook.com $5.00 Billion – destul de bunicică                      adpixel.biz € 6.362,8

twitter.com $1.48 Billion – mă aşteptam mai mult                  tihai.md L 23.929,23

posmotrel.eu L 50.288,76                                                         hodorogea.com L 16.157,87

clickits.md L 36.108,13                                                             luchianiuc.com L 78.063,05

vacante.md L 29.781,27                                                            esanu.name $91,770.24 – destul de bine

Nuştiu cît sunt de exacte şi de veridice aceste date, dar cu siguranţă unele sunt foarte greşite sau cineva şi-a făcut de cap de valoarea unor site-uri. Un caz aparte care mi-a atras atenţia şi m-a făcut să mă ţin de burtă de la atîta rîs cînd i-am văzut preţul a fost cel al site-ului odnoklassniki.ru, care după cei de la bizinformation, costă doar 17 027,11 руб. 😀

Cutia cu piersici

Un profesor a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia de săptămîna viitoare să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supără, pe care nu pot să o sufere şi să o ierte să pună în cutie cîte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.

Timp de o săptămînă, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capul patului. Studenţii au fost amuzaţi de lecţie la început, şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilărie.

Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau studenţii adăugau nume ale oamenilor pe care îi întîlneau şi care considerau ei că au un comportament de neiertat. Fiecare a început să observe că devenea cutia din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămînii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustător, şi stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte.

O problemă dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte permanent, să aibă grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întîlnire, la masă, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe pungă. În plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.

Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o explice profesorul cînd s-au revăzut după o săptămînă, şi anume că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămînă întreagă nu a fost decît expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi, atunci cînd strîngem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.

Morala: De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.

În cutia ta cîte piersici sunt…, şi ce ai de gînd să faci cu ele??

Miss ASEM 2010

Cu siguranţă cel mai aşteptat moment al lunii mai, pentru mulţi dintre studenţii şi susţinătorii participantelor a fost Miss ASEM 2010, concursul celor mai deştepte, frumoase, perseverente şi inteligente domnişoare din ASEM, chipurile viitoarele femei de afaceri, concurs organizat de senat sub patronajul rectorului ASEM, sponsori şi parteneri.

Probabil şi vor deveni femei de afaceri, însă cu siguranţă mai puţin de jumătate din ele nici nu au idee ce înseamnă asta…

Totul începea destul de frumos şi mă aşteptam la o seară de neuitat, dar uite că nu a fost deloc aşa, cum mi-aş fi închipuit odată ce mă pornisem la concursul Miss ASEM 2010, care mai mult în unele momente semăna a TVC ASEM, dar nu-i pe asta, oricum juriul a fost influenţat de mulţi factori şi a apreciat cu totul altceva decît ceea ce ar fi trebuit să aprecieze, cine nu e de acord are tot dreptul să mă contrazică, eu însă părerea mea nu mi-o schimb.

Sala a fost cea care a dat de gol cel mai mult acest concurs şi a creat multe impresii negative celor care au venit din înafară, cei invitaţi de participante…, mai ales cei care au stat la balcon, dar să sperăm că vor înţelege ASEM-ul doar e criză şi nu avem bani, aşa susţin mereu cei mai mari… dar fie îi credem cum altfel… Desigur că avea să arate cu mult mai bine dacă se organiza undeva într-o sală mai deosebită. Nu că aş fi critic şi că nu mi-ar plăcea aula ASEM-ului ,,nu din contra e o sală oki, însă nu pentru aşa manifestări…” (şi ca să fac o paranteză despre sală, îmi era ruşine că a ajuns echipa de filmare de la jurnaltv sau de unde mai erau să filmeze păianjenii de pe pereţi, oare nu putea să fie pregătită sala cum se cuvine).

Am spus prea multe deja despre sală, aşa că trec şi la faza concursului… Show baletul Tete-a-Tete a deschis seara cu dansuri ceva de genul flamenco (dacă greşesc rog să mă corectaţi), apoi cuvînt de felicitare a avut ministrul adjunct, aşa s-a prezentat doamna Loretta Hrandabura, care de fapt e viceministru, dar nu ministru adjunct al Educaţiei RM, dar nu-i pe asta, care a dorit fetelor să devină femei încununate de succes şi să rămîna mereu aşa frumoase şi deosebite. La fel şi rectorul ASEM, domnul Grigore Belostecinic a felicitat fetele că au ajuns să participe la acest concurs de frumuseţe, inteligenţă şi le-a dorit să rămînă mereu frumoase şi să aibă succes în tot ceea ce vor face.

Concursul a început cu prezentarea paticipantelor, care de fapt nu prea a semănat în unele momente a prezentare, dar a laudă în fine poate sunt prea critic, dar cam aşa a fost. Unele mai modeste altele mai mîndre, dar ştim noi cum e să fii pe scenă şi să mai ai dreptul să zici vorbe frumoase despre tine. Ei a fost oki, s-au remarcat cîteva prin simplitate şi desigur care mi-au plăcut mie în general(Dana Muntean nr.8, Sîrbu Eugenia nr.2 şi Maria Şveţ nr.3). Multe dintre ele s-au cam încîlcit în cuvinte, dar aşa e cînd înveţi pe de rost totul de acasă, uiţi practic tot ce ai memorat, mai ales şi stresul îşi face efectul şi nu poţi ieşi în scenă să vorbeşti liber, îmi închipui să le rogi peste o zi să se mai prezinte odată, precis că au şi uitat totul. Oare e chiar atît de greu să ieşi pe o scenă şi să povesteşti despre tine în termeni mai simpli şi nu atît de pompoşi, detest pompozitatea oamenilor.

După prezentare sala a fost ,,încălzită» de către fetele din trupa Confetti, nişte puştoaice de vreo 16-17 ani, care au cîntat play back, în fine măcar au bucurat băieţii cu defilările lor de doi bani şi mai ales cu rochiţele prea scurte…, dar a fost bine la mulţi le-a plăcut.

Proba a doua a constat în prezentarea unei companii, adică a unuia din cei 10 sponsori care au ajutat la organizarea acestui eveniment marcant (Wild Travel, Faberlik, Brio, Ravetti, Revista Mireasa, Salon Royal VIP, Solarium Studios Sun Kiss, Holy Land, Combinatul de Panificaţie Franzeluţa şi Şcoala de fotografi Roman Rîbaliov). Le-am scris în ordinea prezentării lor de către participante pe scenă. De fapt fetele au fost puse la grea încercare, dar s-au descurcat, pe unde şchiopătînd, pe unde mai bine, dar în medie s-a adeverit faptul că învaţă la economie şi au idee de marketing, şi toate astea au demonstrat că işi doresc să devină viitoare femei de afaceri. Una doar nu mi-a plăcut, multe din domnişoare, au citit de pe foaie sau de pe slide show, vouă v-a plăcut?

Cîntăreţul Radu Zgardan a bucurat şi el publicul după a doua probă cu cîteva piese, părea să fi fost live, însă mă tem să nu mă fi înşelat crezînd că aşa a fost…

Proba a treia Glamour, Succes şi Carieră, urma să fie una cea mai interesantă…, dar, dar şi iar dar şi un mare semn de întrebare. Cu tot respectul pentru organizatori, dar oare nu se putea de specificat la a treia probă, o probă fixă, ca participantele să nu facă fiecare ce i-ar fi venit prin cap, care a dansat, care a cîntat, care nuştiu ce a arătat…, faza participantei cu numărul 9 a fost cea mai prostească, ce are TVC cu Miss ASEM, concurs de inteligenţă chipurile. A fost oki domnişoara Maranduc Xenia nr. 10, demonstrînd abilităţi în domeniul gimnasticii artistice…foarte frumos bravo, însă nu mi-a plăcut cînd a firmat că că e mulţilateral dezvoltată eu înţeleg că e rusoaică, dar ar fi trebuit măcar să se înveţe să vorbească, dacă a decis să participe la aşa concurs! Cea mai tare fază a fost cînd domnişoara Vătavu Nadejda nr. 5 a afirmat că o femeie de afaceri trebuie să fie precum şamponul 2 in1, adică să fie şi gospodină şi afaceristă, m-a făcut să mă ţin de burtă de atîta rîs…şi dacă serios puteai să te rostogoleşti de atîta rîs de unele domnişoare.

Tatiana Spînu a fost cea care a încins spiritele în sală după proba a treia. O blondă chipurile frumoasă, după cum o prezentase prezentatorul, eu dacă cinstit nu am văzut nimic bun, pe lîngă toate a cîntat play back şi cel mai interesant nici nu putea să se mişte pe scenă, parcă era un robot. Hahaha avea să uit faza cînd a început să felicite domnişoarele participante, parcă-şi înghiţise limba ,,nuştiu cum fac economia, dar dar dar …”

Într-un final am asistat la o prezentare de modă (rochii de mireasă oferite de Royal VIP Salon), adică după cum am înţeles eu asta fusese ultima probă. A fost ceva interesant, frumos, însă încă odată prin această defilare am înţeles felul personalităţilor domnişoarelor participante, şi mai ales a moldovencelor care la cît de sărace nu ar fi, ar da totul pentru o rochie de nuntă cît mai originală. Explic ce am avut învedere, fiecare participantă şi-a ales singură rochia, cred că asta spune multe, cea mai deosebită a fost participanta Dana Muntean nr.8, care şi-a ales o rochie simplă, aceasta demonstrînd simplitatea şi fineţea ei. Pot să mai remarc că şi domnişoara cu nr. 2 Sîrbu Eugenia a avut o rochie deosebită, restul aşa prea pompoase.

Cu această defilare se terminase şi concursul de aseară. În timp cît juriul lua decizia cine avea să cîştige în final, am avut ocazia să îi ascultăm pe cei din formaţia AKORD, băieţii au cam întîrziat un pic, dar se iartă…, mi-au plăcut cum au cîntat.

Şi totuşi momentul culminant al serii nu a întîrziat să apară, rezultatele finalei. Rezultatele au fost anunţate de către Grigore Belostecinic rectorul ASEM şi cîştigătoarea MISS ASEM 2009 Olga Odemciuc, care desigur au şi felicitat fetele cu aceste titluri. Nu pot să nu menţionez faptul, că eu să fi fost în locul Olgăi nici nu ieşeam pe scenă, îmi este ruşine că trăiesc într-o ţară în care nu putem fi stăpîni pe limba noastră. Dragă Olga du-te dragă şi învaţă limba română, iar dacă nu ai plăcerea să o faci mai bine caută-ţi de treabă, chiar dacă sunt o persoană democrată o să susţin că limba rusă nu are ce căuta mai ales la un aşa concurs care s-a desfăşurat în lima română să îţi fie ruşine…, oare nu ai putut să feliciţi fetele în română…, cîteva cuvinte… dragă Olga. La naiba!

În urma jurizării cîştigătoarea MISS Simpatia Publicului a fost desemnată Tcaci Ecaterina nr.9, iar titlul de MISS ASEM 2010 a fost cîştigat de Maria Şveţ nr. 3.

Participantele au primit flori, cadouri din partea ASEM, seturi de lengerie intimă, o ţinută elegantă din partea celor de la atelierul de creaţie şi produse de vestimentaţie Brio (apropo doar fuste să vă fie ruşine Brio), o coafură, un machiaj, abonamente la solariu, cîte o revistă Mireasa, rochia de seară de la Royal VIP Salon şi cîte o tortă din partea celor de la ,,Franzeluţa”. Cîştigătoarea a mai primit cadou un cupon în valoare de 500 de euro din partea celor de la Royal VIP Salon pentru cumpărături în interiorul acestui salon, şi o sesiune foto, probabil cu unul din discipolii şcolii de fotografi Roman Rîbaliov. Ah! avea să uit şi următoarea revistă Mireasa va avea pe interfaţă poza cîştigătoarei MISS ASEM 2010. Şi nu în ultimul rînd cîştigătoarea acestui concurs este aşteptată marţi dimineaţa la televiziunea naţională Moldova 1, cred eu pentru un interviu.

În fine eu am vrut să cîştige altcineva…

Dragă Dănuţa cu siguranţă pe lîngă un foarte bun şi desăvîrşit model, vei deveni şi o adevărată femeie de afaceri, cu succese remarcabile în viaţă… Rămîi mereu atît de deosebită, simplă şi adorabilă. Ţinută scenică cea mai bună! Bravo! Ai toată susţinerea şi respectul meu.

P.S. Aveţi grijă dragi organizatori ca pe viitor să nu mai călcaţi în strachini, că organizarea chiar a fost una, aşa la nivel mediu …, mai ales că acest concurs trebuia să aibă loc în martie. Cel mai mult a deranjat semnalizarea incendiară, pornită în urma fumului din sală, asta chiar m-a scos din sărite. Desigur că şi sonorizarea, mi-a cam astupat urechile, şi acum parcă merge trenul prin capul meu.

Şi apropo oare chiar a trebuit să facă prezentatorul atîta publicitate stupidă pentru sponsori, care de fapt, dacă erau adevăraţi sponsori ajutau organizatorii să organizeze acest eveniment la un nivel cu mult mai înalt decît ne-am fi aşteptat. Numai găsea un moment liber şi aş îi citea şi îi prezenta. Cu tot respectul prezentatorului, ştiu că asta ţi-a fost funcţia pentru seara de ieri, oricum ai fost bravo, te-ai decurcat de minune.

Oricum chiar dacă sunt critic la adresa voastră vă felicit pentru ceea ce aţi făcut… sunteţi Bravo… :D, aşa că dragă Nataliţa ai tot respectul pentru munca depusă, chiar dacă mai sunt lacune, însă ştiu că nu este în puterea ta să organizezi totul la cel mai înalt nivel…

Pozele după spusele celor din grupul de organizatori vor apărea în 2-3 săptămîni, ca de obicei la moldoveni…, dar o să mă strădui să iau legătura eu personal cu cineva ca să îmi ofere cîteva poze…, promit să revin.

“Un pahar cu lapte”

Într-o zi, un tînăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-şi plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar o moneda de 10 cenţi şi-i era foame.

Decise să ceară ceva de mîncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat cînd îi deschise uşa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mîncare, ceru un pahar cu apă.

Ea se gîndi că tînărul părea înfometat, aşa că îi aduse un pahar mare cu lapte.

El il bău încet şi după aceea întrebă:

– Cît vă datorez?

– Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea.

– Mama mea ne-a învăţat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi…

Şi el răspunse: vă mulţumesc din suflet…!

Cînd Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai se simţi mai uşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.

După cîţiva ani, femeia se îmbolnăvi grav.

Medicii din satul ei erau îngrijoraţi. După puţin timp au trimis-o în oraş. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultaţie.

Cînd el auzi numele satului din care provenea pacienta, simţi în ochi o lumină specială şi o senzaţie plăcută.

Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vadă. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viaţa. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenţie, ea fu operată pe cord deschis şi se recupera foarte încet…

După o lungă luptă, ea învinse boala…! Era în sfîrşit sănătoasă…!

Dat fiind ca pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly  ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe.

O recontrolă şi o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii şi o trimise în camera pacientei.

Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că ştia că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plătească costul unei intervenţii atît de complicate…

În sfîrşit o deschise şi ceva îi atrase imediat atenţia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte… “Plătită integral acum mulţi ani, cu un pahar de lapte” (Semnat) Dr. Howard Kelly

Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie şi inima ei fu fericită şi-l binecuvîntă pe doctor pentru că-i salvase viaţa…

Morala: Să nu te îndoieşti că vei culege ceea ce semeni… Nu există întîmplarea…, există o invizibilă mînă a destinului care redă fiecăruia ceea ce a dat…

Acum ai doua opţiuni:

Poţi să trimiţi  şi să împărtăşeşti acest mesaj pozitiv sau poţi să-l ignori şi să spui că n-a ajuns niciodată la sufletul tău…!

Sursa Mondopps

Ce spun picii despre dragoste…?

Cînd cineva te răneşte…, chiar dacă te doare îngrozitor…, tu nu plîngi, pentru că ştii că o s-o doară pe persoana care te-a rănit! Mathew – 6 ani

Cînd mami îl vede pe tati transpirat… şi murdar tot… dar tot îi spune… ,,tot eşti mai frumos ca Robert Redford! Chris – 8 ani

Dragostea este să ei în braţe…, să pupi, să spui NU! Patty – 8 ani

Dragostea este… Dumnezeu ar fi putut să spună nişte cuvinte magice ca să scape din cuiele de pe Cruce…, dar n-a făcut asta… asta este DRAGOSTE! Max – 5 ani

Cînd bunica mea avea artrită, şi nu-şi putea vopsi unghiile…, bunicul meu le-a vopsit el pentru ea, cu toate că şi el avea artrită…! Rebecca – 8 ani

Cînd ştii că sora ta mai mare te iubeşte…, pentru că-ţi dă ţie toate hainele ei vechi…, şi ea trebuie să se ducă la cumpărături, să-şi ia altele! Lauren – 4 ani

Cînd cineva te iubeşte…, felul în care-ţi spune numele, e… Ştii că numele tău este în siguranţă în gura lui.  Este diferit! Billy – 4 ani (superb!)

Cînd o fată se dă cu parfum şi băiatul se dă cu after-shave…, şi ies la plimbare împreună…, şi se miros unul pe celălalt! Karl – 5 ani

Cînd oferi cuiva din mîncarea ta, fără ca să te aştepţi ca celălalt să-ţi ofere din mîncarea lui! Chrissy – 6 ani

Cînd un bătrîn şi o bătrînă…, sunt încă buni prieteni cu toate că se cunosc unul pe celălalt de mult timp! Tommy – 6 ani

Dacă vrei să înveţi să iubeşti mai bine…, începe cu un prieten care nu-ţi place! Nikka – 6 ani

Cînd spui cuiva ceva rău despre tine…, şi ţi-e frică, că n-o să te mai iubească din cauza la ce i-ai spus…, şi apoi cealaltă persoană te surprinde iubindu-te chiar mai mult! Samantha – 7 ani (Cat de profund, minunat!!!)

… ce se întîmplă de Crăciun…, cînd te opreşti din desfăcut cadouri…, ca să te bucuri de bucuria celorlalţi! Bobby – 5 ani

Cînd iubeşti pe cineva…, ochii tăi se tot mişca…, şi nişte steluţe strălucesc din ei! Karen- 7 ani

Niciodată să nu spui TE IUBESC doar cînd îţi vine…, iar dacă o simţi…, atunci spune-o mai des…, oamenii uită prea mult să spună TE IUBESC! Jessica – 8 ani

Cînd îi spui unui băiat că are o cămaşă aşa frumoasă…, cu toate că el poartă aceeaşi cămaşă în fiecare zi! Noelle – 7 ani

Cînd căţelul tău te linge pe faţă…, cu toate că l-ai lăsat acasă singur toată ziua! Robert – 5 ani

Cînd mami face cafeaua lui tati şi o gusta înainte să i-o dea…, ca să se asigure că are gust bun! Maria – 6 ani

Este o chestie care te face să rîzi atunci cînd eţti obosit! Paul – 4 ani

Iubirea este atunci cînd te săruţi tot timpul. Pe urmă, după ce ai obosit cu sărutatul, mai vrei încă să fii împreună şi atunci începi să stai de vorbă. Aşa fac mama şi cu tata, dar arată teribil cînd încep să se sărute! Emily – 8 ani

Este atunci cand mămica îi dă lui tăticu cea mai bună bucată din friptura de pui! Claudia – 5 ani

Dragostea înţeleasă de către copii este cea mai pură!

P.S. Nu vă puteţi imagina cîţi oameni au nevoie să citească acest lucru astăzi.

Sursa Formula AS

Lecţia FLUTURELUI

O poveste şi o lecţie de viaţă pe care am citit-o acum ceva timp în urmă, această lecţie a fluturelui, undeva pe Internet. Astăzi am regăsit-o şi am hotărît să o public…

Merită să o citiţi…

,,Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură. Un om care trecea din întîmplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forţa să iasă.

După mai multe încercări, se părea că fluturele a abandonat, spaţiul acela prin care se străduia să iasă rămăsese la fel de îngust.

Părea că fluturele a făcut tot ceea ce putea şi nu mai era în stare de mai mult.

Atunci omul a decis să ajute fluturele: a luat un cuţit şi a deschis coconul.

Fluturele a ieşit imediat.

Însă corpul lui era slab şi anemic. Aripile sale erau puţin dezvoltate şi aproape că nu se mişcau.

Omul a continuat să observe crezînd că dintr-un moment în altul aripile fluturelui se vor deschide şi vor putea suporta greutatea acestuia pentru a putea zbura.

Acest lucru nu s-a întîmplat!

Fluturele şi-a trăit restul vieţii tîrîndu-se pe pămînt, cu corpul său slab şi cu aripile chircite.

Nu a putut zbura NICIODATĂ!”

Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate şi prin intenţia sa de a ajuta, nu a înţeles, este că trecerea prin spaţiul acela strîmt era efortul necesar pentru ca fluturele să poată zbura.

Era chinul prin care viaţa îl punea să treacă pentru a putea creşte şi pentru a se dezvolta.

Uneori, efortul este exact lucrur de care avem nevoie în viaţă.

Dacă ni s-ar permite să ne trăim viaţa fără a întîlni obstacole, am fi limitaţi.

Nu am mai putea fi atît de puternici cum suntem.

Nu am putea zbura NICIODATĂ!

,,Am cerut putere… şi viaţa mi-a dat dificultăţi pentru a mă face puternic.

Am cerut înţelepciune… şi viaţa mi-a dat probleme ca să le rezolv.

Am cerut prosperitate… şi viaţa mi-a dat creier şi forţa pentru a munci.

Am cerut să pot zbura… şi viaţa mi-a dat obstacole pentru a le depăşi.

Am cerut iubire… şi viaţa mi-a dat oameni pe care să îi ajut în problemele lor.

Am cerut favoruri… şi viaţa mi-a dat potenţial.

Nu am primit nimic din ce am cerut…

Dar am primit tot ce aveam nevoie.”

NU FRÎNGEŢI ZBORUL!

Morala: Trăieşte-ţi viaţa cu curaj, înfruntă obstacolele şi demonstrează că le poţi depăşi!

Era odată…

Era odată o insulă, unde trăiau toate sentimentele şi valorile umane: BUNA DISPOZIŢIE, TRISTEŢEA, ÎNŢELEPCIUNEA… şi ca toţi ceilalţi  IUBIREA.

Într-o zi sentimentele fură anunţate că insula stă să se scufunde, şi îşi pregătiră navele şi plecară. Doar IUBIREA rămase pînă în ultimul moment.

Cînd insula fu pe punctul să se scufunde, IUBIREA decise să ceară ajutor.

BOGĂŢIA trecu pe lîngă IUBIRE cu o barcă luxoasă şi IUBIREA îi zise: ,,BOGĂŢIE, mă poţi lua cu tine?”

,,Nu te pot lua, căci e mult aur şi argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.”

IUBIREA atunci se hotărî să ceară ajutorul ORGOLIULUI, care trecea pe-acolo într-o superbă nava, ,,ORGOLIU, te rog, mă poţi lua cu tine?”

,,Nu te pot ajuta, IUBIRE…” răspunse ORGOLIUL, ,,aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava.”

Atunci IUBIREA întrebă TRISTEŢEA, care trecea pe lîngă ea ,,TRISTEŢE, te rog, lasă-mă să vin cu tine”

,,Oh IUBIRE” răspunse TRISTEŢEA, ,,sunt atît de tristă, încît trebuie să stau singură.”

Chiar şi BUNA DISPOZIŢIE trecu pe lîngă IUBIRE, dar era atît de mulţumită, încît nu auzi că o striga.

Dintr-o dată o voce spuse: ,,Vino IUBIRE, te iau cu mine.”

Era un bătrîn cel care vorbise.

IUBIREA se simţi atît de recunoscătoare şi plină de BUCURIE, încît uită să îl întrebe pe bătrîn cum îl cheamă. Cînd sosiră pe ţărm, bătrînul plecă.

IUBIREA îşi dădu seama cît de mult îi datora şi întrebă CUNOAŞTEREA: ,,CUNOAŞTERE, îmi poţi spune cine m-a ajutat?”

,,Era TIMPUL” răspunse CUNOAŞTEREA.

,,TIMPUL?” se întrebă IUBIREA.

,,Dar de ce tocmai TIMPUL m-a ajutat?”

CUNOAŞTEREA, plină de ÎNŢELEPCIUNE, îi răspunse:

,,Pentru că numai TIMPUL e capabil să înţeleagă, cît de importantă e IUBIREA în viaţă.”

Catedra Militară

După nenumărate şi îndelungate ore teoretice de instrucţie militară, astăzi a venit şi rîndul tragerii din puşca automată de tip Kalaşnikov şi depunerea jurămîntului militar.

Astfel ziua de azi a fost una foarte interesantă, dar în acelaşi timp şi una foarte obositoare. Cu siguranţă însă a meritat, mai ales că rămîne ca o amintire plăcută pentru mine ca cetăţean al Republicii Moldova.

În jurul orei 08:00 dimineaţă, ne-am adunat toţi la Brigada Infanterie Moto nr. 2 din Chişinău şi  după un instructaj strict al domnului colonel Popa Gh.,  6 plutoane de cursanţi ai Catedrei Militare ASEM, ne-am îmbarcat în camioanele de tip  УРАЛ. În scurt timp am pornit spre  baza militară de instruire din Bulboaca, la care urma să executăm tragerile şi depunerea jurămîntului militar.

Odată ajunşi acolo, ne-am organizat şi după o scurtă pauză de recreare, a început adevărată artă militară. Desigur că la mulţi din noi poligonul de la Bulboaca le părea o aventură sau un teren de distracţii, dar nu a fost chiar aşa cum ne imaginasem de la început sau cum ne-am fi inchipuit vreodată. Parcă eram pe un teren de luptă sau la război.

De îndată au început tragerile. Tragerea se efectuat în felul următor: 5 patroane calibru 7,62 mm din poziţia culcat, 5 patroane din poziţia în genunchi şi 4 patroane din poziţia în picioare. Astfel fiecare cursant a efectuat cîte 14 trageri la ţinta piept.

După terminarea tragerilor, am depus jurămîntul militar (,,Eu, Ceban Radu, cetăţean al Republicii Moldova, jur credinţă Republicii Moldova şi poporului ei. Jur să-mi apar Patria chiar şi cu preţul propriei vieţi, să respect legile Republicii Moldova şi regulamentele militare”.) şi am semnat documentele necesare.

După terminarea tuturor procedurilor de rigoare, am avut timp la dispoziţie cîteva minute pentru a face poze în uniforma militară, după care ne-am îmbarcat în camioane şi am pornit spre Chişinău.

Urmează să mai susţinem un examen intern pe 4 mai, după care vom primi gradul militar de sergent, şi vom finisa în totalitate catedra militară.