Trenul vieţii

Viaţa este ca o călătorie cu trenul: urcăm şi coborîm des, există accidente, surprize plăcute la unele staţii şi  tristeţe adîncă la altele. Безымянный

Atunci cînd ne naştem şi urcăm în tren,  întîlnim oameni despre care credem, că ne vor însoţi pe tot parcursul călătoriei noastre: părinţii noştri.

Din păcate, adevărul este altfel.

Ei coboară la o staţie şi ne lasă pe noi fără dragostea şi ataşamentul lor, fără prietenia şi compania lor.

E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un rol important în calătoria noastră.

Aceştia sunt fraţii noştri, prietenii noştri şi acei oameni minunaţi pe care îi iubim.

Unele dintre aceste persoane care urcă în tren, privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă.

Alţii găsesc numai tristeţe pe parcursul  călătoriei.

Şi mai există şi alţii în tren, care sunt permanent prezenţi şi gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.

Unii lasă în urma lor cînd coboară un dor veşnic…

Unii urcă si coboară, şi noi abia i-am observat.

Ne miră faptul că unii pasageri, pe care îi iubim cel mai mult, se mută în alt vagon şi ne lasă singuri în această etapă a călătoriei noastre.

Bineinţeles noi nu ne lăsăm opriţi şi ne străduim să-i găsim  şi să ne înghesuim să trecem şi să ne mutăm  în vagonul lor.

Din păcate, uneori nu ne putem aşeza lîngă ei, deoarece locul de lîngă ei este deja ocupat.

Nu face nimic, aşa este călătoria: plină de provocări, vise, fantezii, speranţe şi despărţiri…,  dar fără întoarcere.

Deci, trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil.

Să încercăm să ieşim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi, şi să căutăm  ceea ce este mai bun în fiecare dintre ei…

Să ne aducem aminte, că în oricare etapă a călătoriei poate exista un tovarăş de-al nostru care să ezite şi care probabil are nevoie de înţelegerea noastră.

Şi noi vom şovăi des şi va exista cineva care să ne înţeleagă.

Misterul cel mare al călătoriei este că nu ştim cînd vom coborî definitiv din tren şi nici cînd vor coborî cei ce călătoresc alături de noi, nici măcar cel care stă pe locul de lîngă noi.

Cred că o să fiu cuprins de duioşie, atunci cînd cobor definitiv din tren…

Da, cred acest lucru.

Despărţirea de cîţiva prieteni pe care i-am întîlnit în timpul călătoriei, va fi dureroasă.

Va fi întristător să-i las singuri pe cei mai dragi mie.

Dar am speranţa că odată şi odată va veni gara centrală, şi am senzaţia, că am să-i văd sosind, cu bagaje pe care încă nu le-au avut atunci cînd au urcat în tren.

Ceea ce mă va face fericit este gîndul că şi eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor şi în creşterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi să ne străduim să avem o călătorie bună şi ca la sfîrşit să putem spune că a meritat osteneala.

Să încercăm să lăsăm după noi, cînd coborîm, un loc gol care lasă dor şi amintiri frumoase la cei care călătoresc mai departe.

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc Călătorie plăcută !

Hristos A Înviat!

Învierea este actul divin ce dă o nouă existenţă firii noastre, este renaşterea Domnului care ne reînnoieşte în fiecare primavară.

Dragii mei fie ca această sfîntă sărbătoare să vă aducă sănătate, belşug, împliniri, bucurie, să vă inunde sufletul de pace, dragoste, credinţă, linişte, împăcare, să vă umple casa cu lumină şi căldură şi să vă aducă mai aproape de cei dragi, cu care să petreceţi clipe magice de neuitat.

Fie ca tristeţea să vă părăsească, bunăstarea să vă înconjoare şi îngerii să vă protejeze…

Să lăsăm pentru o clipă totul şi să mulţumim Domnului pentru tot ce ne-a dăruit şi ne dăruie în continuare.

Dumnezeu să vă binecuvînteze mereu…

Un Paşte minunat şi HRISTOS A ÎNVIAT!!!

3447044836_6cac7b2111