Cutia cu piersici

Un profesor a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia de săptămîna viitoare să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supără, pe care nu pot să o sufere şi să o ierte să pună în cutie cîte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.

Timp de o săptămînă, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capul patului. Studenţii au fost amuzaţi de lecţie la început, şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilărie.

Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau studenţii adăugau nume ale oamenilor pe care îi întîlneau şi care considerau ei că au un comportament de neiertat. Fiecare a început să observe că devenea cutia din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămînii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustător, şi stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte.

O problemă dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte permanent, să aibă grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întîlnire, la masă, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe pungă. În plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.

Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o explice profesorul cînd s-au revăzut după o săptămînă, şi anume că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămînă întreagă nu a fost decît expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi, atunci cînd strîngem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.

Morala: De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.

În cutia ta cîte piersici sunt…, şi ce ai de gînd să faci cu ele??

Join the Conversation

5 Comments

  1. Pur si simplu nu o sa urmez aceasta indicatie irationala. De fapt aici trebuie de vazut ca cineva singur le ia, ele fiind bune, si le poarta fara ca sa le valorifice – astfel provocand perisarea lor. E mult mai simplu sa porti cu tine doar atatea fructe de cate ai nevoie, iar pe cele infectate sa le arunci. Daca ai surplus de fructe bune, imparti si altora, si viata e frumoasa. Istorioara de mai sus e caracteristica societatilor cu planificare centrala.

  2. Cand eram mai mici, la ora de dirigintie, profesoara ne-a spus aceasta istorioara,.. pe multi din noi ne-a schimbat in sens pozitiv. de atunci o tin minte…

  3. Radule, nush de ce, dar imi pare mie ca tu ar trebui sa te tii de acest exemplu shi sa nu-ti ingrelezi sufletul cu resentimente pentru ceilalti…
    poate nu am dreptate.. dar in orice caz e un sfat bun !!
    poarta cu tine doar zimbete shi chipuri dragi !!

  4. Daca as face si eu o cutie de piersici, pai cred’ca am acasa citeva depozite :D!!!
    Nu zic ca nu ai dreptate, deoarece intradevar trebuie mereu sa aspiri si sa faci totul cit mai bine, mai sufleteste, mai omeneste. Numai ca timpul in care traim unde spatiul si timpul au capatat alte masuri decit inainte, atunci, nu putem sa utilizam aceleasi metode “atince” pentru lupta cu ura si ipocrizia. Astfel nustiu daca inca sunt gata sa ma dezbaier de cutia mea de piersici, altfel ma tem ca nu voi supravietui, ma vor minca altii ca pe un piersic :D.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.