Month: November 2010

“Viaţa este prea scurtă pentru a citi cărţi proaste”, spunea celebrul dramaturg Gerhart Hauptmann. De aceea, din rafturile de moşteniri literare îţi recomandăm o listă de 10 cărţi de căpătâi pe care trebuie să le citeşti într-o viaţă. Dar continuă să completezi lista.

1. Război şi pace – Lev Nikolaevici Tolstoi

Povestind despre confruntarea a două familii importante, Bolkonski şi Rostov, Tolstoi face un remarcabil portret al Rusiei şi starea sufletească a societăţii în pragul conflictului apocaliptic cu Franţa lui Napoleon Bonaparte. Un roman prestigios, poate cel mai marcant dintre toate operele sale, “Război şi pace” i-a luat lui Tolstoi şase ani de lucru (1865-1869) ca să atingă cea mai desăvârşită formă a operei.

2. Divina Comedie – Dante Alighieri

O capodoperă a literaturii din toate timpurile, poemul moralizator al lui Dante descrie fascinanta ascensiune a omului la Divinitate şi călătoria mitică în “lumea de dincolo”.

Coborârea în Infern, trecerea prin Purgatoriu şi ascensiunea în Paradis, pe care le descrie cu o extraordinară frumuseţe artistică, sunt viziuni ce vor influenţa puternic literatura universală.

3. Crimă şi pedeapsă – Fiodor Dostoevski

Ideea suferinţei ca efect purificator şi şansa la mântuire sunt expuse într-un roman impresionant semnat de Dostoevski, considerat, pe drept cuvânt, unul dintre cele mai apreciate opere literare din toate timpurile.

Romanul spune drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea şi jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-şi rezolva problemele financiare, dar şi din dorinţa de a-şi demonstra lui însuşi că este îndreptăţit să o facă.

4. Muntele vrăjit – Thomas Mann

Muntele vrăjit se înscrie fără echivoc în categoria romanelor mari, fiind o admirabilă pildă despre sensul vieţii, moarte şi suferinţă, dar mai ales un îndreptar etic despre nevoia de adaptare.

Venit în vizită la vărul său internat, inginerul Hans Castorp se îmbolnăveşte de tuberculoză. Devenit peste noapte din simplu vizitator, pacient, personajul începe un lung proces de adaptare, ajungând în final să se abandoneze vârtejului pe care îl aduce războiul. Scena finală îl surprinde alergând printre tranşee, către un deznodământ incert.

5. Iliada şi Odiseea – Homer

De o valoare incontestabilă, marile epopei antice ale poetului grec Homer sunt, la mai bine de 2500 de ani, sursă nesecată de inspiraţie pentru filme şi spectacole de teatru.

Războiul troian, asediul Troiei, povestite în Iliada, şi aventurile lui Ulise (regele Odiseu) în timp ce se întoarce în Itaca, relatate în Odiseea, creează cea mai frumoasă mitologie, în care sunt antrenate zeităţile Olimpului, dar şi muzele lui Homer, invocate de autor la începutul operei.

6. Mizerabilii – Victor Hugo

Scris în exil, Mizerabilii este cel mai mare roman al lui Victor Hugo ce avea să devină unul dintre cele mai cunoscute romane ale secolului 19.
O adevărată frescă socială, Victor Hugo scrie un roman complex despre bine şi rău, lege şi dreptate, istorie şi reliegie, dar rezervă personajelor sale şi iubiri romantice.

Fost puşcăriaş, Jean Valjean caută să se îndrepte, încercând să îşi răscumpere greşelile prin fapte bune. Scriitorul va examina apoi impactul social al acţiunilor acestuia.

7. Demonii – Dostoievski

Un alt roman uriaş este fără îndoială Demonii, publicat pentru prima oară în 1872.

Construit ca o temniţă în care domneşte Răul, universul dostoievskian este scena pe care demonul moral Nikolai Stavroghin îşi împleteşte destinul cu cel al revolutionarului Piotr Verhovenski, ucigaş fără scrupule şi lider al unei bande de nihilişti care anticipează socialismul sângeros al secolului 20.

Sub o aură misterioasă, personajele îşi dezvălui treptat ticăloşiile pe care le ascund.

8. În căutarea timpului pierdut – Marcel Proust

O lectură filosofică şi un exerciţiu pentru conştiinţă, romanul deschide drumul introspecţiei în căutarea timpului pierdut, al tinereţii şi al iubirii trecute.

Proust revoluţionează ideea că timpul poate fi regăsit prin artă şi memorie, aşa încât lectura îţi va creea sentimentul că poţi retrăi timpul în toată bogăţia lui de senzaţii.

9. Anna Karenina – Lev Tolstoi

Ana Karenina este una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste, care completează bibliografia cvasi completă de genuri pe care ţi-o recomandăn.

Pe lângă cele două poveşti de iubire, Tolstoi dă romanului său un sens filozofic şi o nemaiîntalnită profunzime psihologică, punându-şi personajele în faţa unor întrebări existenţiale despre sensul vieţii sau condiţiile morale ale căsătoriei, despre relaţia dintre viaţă şi moarte sau dintre iubire şi fericire.

10. De veghe în lanul de secară – J.D. Sallinger

Personajul principal, Holden Caulfield, un adolescent frustrat şi solitar, dat afară din patru şcoli, se hotărăşte să plece mai repede în vacanţă şi să hoinărească prin New York, oraşul natal, dar nu acasă la părinţi.

În cele câteva zile de libertinaj, el intră în contact cu mai multe persoane şi trece prin întâmplări care îl demoralizează constant, la finalul romanului cititorul aflând ceea ce, de altfel, nu era greu de intuit: că Holden îşi spune povestea dintr-un spital de boli mintale.

Sursa: Unica