Nenorocitul ăsta de calculator! Nu m-ascultă deloc!

Ai un supercalculator, cu o supermemorie. Te aşezi la birou şi totul ar trebui să meargă brici, dar… nu e chiar aşa. PC-ul se încăpăţînează să se blocheze exact cînd ai mai mare nevoie de el! Asta e… legile lui Murphy se aplică şi aici!

1. Un calculator este la fel de inteligent ca persoana ce îl utilizează.
2. Orice program performant îţi va cere mai multă memorie decît are disponibil calculatorul tău.
3. Hard disk-ul calculatorului e întotdeauna plin. N-are nici un rost să încerci să faci mai mult spaţiu. Datele existente în caculator se vor extinde, ca să umple spaţiul abia obţinut.
4. Dacă un program are totuşi destulă memorie şi destul spaţiu pe hard disk încît să meargă, garantat se va defecta!
5. Dacă programul nu s-a defectat încă, e clar că aşteaptă momentul cînd vei avea nevoie urgent să-l foloseşti.
6. N-are nici o importanţă cît de mult lucrezi, şeful va apărea întotdeauna atunci cînd eşti pe Internet.
7. Cel mai rapid mod de a-ţi vedea şeful este să accesezi Internetul.
8. Probabilitatea de a uita parola calculatorului este direct proporţională cu frecvenţa cu care o schimbi.
9. Dacă îţi ia foarte mult timp să copiezi un program de pe Internet, fii sigur că se va defecta.
10. Oricît de performant ar fi noul tău calculator, îl vei putea cumpăra la jumătate de preţ peste un an.
11. Singurul program care merge perfect de fiecare dată este un virus!
12. Hard disk-ul calculatorului tău se va defecta doar atunci cînd conţine informaţii de care ai foarte mare nevoie şi care n-au fost copiate altundeva.
13. În momentul în care te-ai învăţat cu toate problemele calculatorului tău, vei avea nevoie de unul nou.
14. PC-ul se defectează exact după plecarea celui care l-a reparat.

Lecţie de viaţă

O femeie bătrînă din China avea două vase mari, pe care le atîrna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gît.
Un vas era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. Un vas era crăpat şi la sfîrşitul lungului drum ce ducea de la izvor pînă acasă, ajungea doar cu jumătate din cantitatea de apă.
Timp de doi ani asta se întîmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă.
Dar bietului vas crăpat îi era atît de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atît de rău că nu putea face decît jumătate din munca pentru care fusese menit!
După 2 ani de aşa zisa nereuşită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lîngă izvor:

,,Mă simt atît de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul pînă acasă!”

Bătrîna a zîmbit şi i-a zis:

,,Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu?
Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii  şi în fiecare zi, în timp ce ne întorceam, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care-mi împrospătează casa.”

Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic.
Însă crăpăturile şi defectele ne fac viaţa împreună atît de interesanţă şi ne răsplătesc atît de mult!
Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să căutăm ce este bun în ea.

Morala: Crăpătura vasului nu înseamnă sfărşitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit!

DECI, pentru prietenii mei: vă urez să aveţi o zi cît se poate de reuşită, plină de bucurii şi nu uitaţi să mirosiţi florile de pe partea voastră a drumului!

Despre Prietenie

Se spune că a fi sincer înseamnă a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sincerităţi îl are întotdeauna celălalt, nu tu. Eşti considerat sincer nu ,, cînd nu ascunzi nimic” celuilalt, ci cînd nu ascunzi ceea ce aşteaptă de la tine să ascunzi. Este poate paradoxal, dar aşa e; sinceritatea ta nu se verifică prin tine, ci prin celălalt.

Eşti considerat sincer numai atunci cînd spui ceea ce vrea şi ceea ce aşteaptă altul de la tine să spui.

Dacă îi mărturiseşti unei prietene că e frumoasă şi inteligentă, în timp ce ea nu e nici una nici alta, nu eşti sincer. Dacă îi spui că e urîtă şi foarte deşteaptă, eşti sincer. Dar mărturiseşte-i că toate acestea n-au absolut nici o importanţă, că altele sunt lucrurile pe care ai dori să i le spui, că îşi macină timpul într-un mod stupid, că trăieşte o himeră, că visează la lucruri ce o îndepărtează de adevăr şi de fericire, atunci sigur nu eşti sincer, eşti nebun. (…)

În prietenie se întîmplă acelaşi lucru: eşti iubit nu pentru ceea ce eşti tu, ci pentru ceea ce vede şi crede prietenul tău în tine. Tu, omul, eşti sacrificat întotdeauna. Eşti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poţi da, ceea ce poţi justifica, verifica, contrazice sau afirma în sentimentele prietenului. Şi nu te poţi plînge, pentru că şi tu faci la fel; toată lumea face la fel. Continue reading Despre Prietenie

Autoportret înrămat într-un chestionar

1. Principala mea trăsătură: sinceritatea, punctualitatea, optimismul şi atitudinea corectă faţă de oameni; romantismul (îmi face viaţa mai frumoasă, pe cît sunt de realist, pe atît sunt de romantic…, iubesc să dăruiesc  flori, cadouri, iubesc  relaţiile armonioase şi tot ce e frumos). Nu aş renunţa niciodată la sentimentul de dragoste, adevărata sursă de viaţă si dorinţa de a realiza ceva.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la o fată: sunt foarte multe, unele din ele ar fi, simplitatea, sinceritatea, omenia, respectul, răbdarea, convingerea, încrederea în forţele proprii, perseverenţa,  ambiţia, curajul, eleganţa, puterea de convingere  şi ajungerea la compromisuri, atunci cînd e nevoie. Din păcate rareori cînd ai şansa să întîlneşti un pui scump de om cu toate aceste calităţi. Continue reading Autoportret înrămat într-un chestionar