Arta de a fi sănătos

Dacă nu vrei să fii bolnav… Exprimă-ţi sentimentele!

Emoţiile şi sentimentele când sunt ascunse, reprimate, sfârşesc prin a genera boli ca gastrite, ulcer, dureri lombare, dorsale. Cu timpul, reprimarea sentimentelor poate degenera în cancer. Ar trebui să ne destăinuim unui confident, să-I împărtăşim intimitatea noastră, secretul, erorile! Conversaţia, verbalizarea emoţiilor este un remediu puternic şi o terapie excelentă!

Dacă nu vrei să fii bolnav… Ia decizii.

Persoanele indecise rămân în dubiu, în anxietate. Indecizia acumulează problemele, grijile, agresiunile. Istoria omenirii este alcătuita din decizii. A decide înseamnă a şti cum să renunţi, să pierzi unele avantaje şi valori şi să câştigi altele. Indecişii sunt victime ale indigestiilor, durerilor nervoase şi problemelor cutanate.

Dacă nu vrei să fii bolnav… Găseşte soluţii.

Persoanele negativiste nu găsesc soluţii şi dau amploare problemelor. Ei preferă lamentaţiile, bârfele, pesimismul. Este mai bine să aprinzi un chibrit decât să regreţi întunericul. O albină e mică, dar produce unul din cele mai dulci lucruri. Suntem ceea ce gândim. Gândurile negative generează energie negativă ce se
transformă în suferinţă.

Dacă nu vrei să fii bolnav… Nu trăi bazându-te pe aparenţe.

Cine ascunde realitatea, pretinde, pozează şi vrea să dea impresia că este în regulă. Vrea să fie văzut ca perfect, descurcăreţ, etc., dar acumulează tone de greutăţi. O statuie de bronz cu picioare de lut. Nu este nimic mai rău pentru sănătate decât să trăieşti ascuns după aparenţe şi faţade. Aceştia sunt oameni cu multă strălucire artificială şi rădăcini atrofiate. Destinul lor este durerea, spitalul sau farmacia.

Dacă nu vrei să fii bolnav… Acceptă.

Refuzul de a ne accepta şi absenţa stimei de sine ne face să ne înstrăinăm de sine. A te accepta este punctul central al unei vieţi sănătoase. Cei care nu se acceptă devin geloşi, invidioşi, imitatori, ultra-competitivi, distructivi. Accepta-te, acceptă că eşti acceptat de alţii, acceptă criticile. Este înţelepciune, bun simţ şi terapie.

Dacă nu vrei să fii bolnav… Încrede-te.

Cine nu are încredere, nu comunică, nu este deschis, nu creează relaţii adânci şi stabile, nu ştie să aibă prietenii adevărate. Fără încredere, nu sunt relaţii reale. Neîncrederea este o lipsă de credinţă în sine şi în credinţa însăşi.

Dacă nu vrei să fii bolnav… Nu îţi trăi viaţa trist.

Simţul umorului. Râsete. Odihnă. Fericire. Acestea întregesc sănătatea şi aduc viaţă lungă. Persoana veselă are darul de a îmbunătăţi mediul oriunde trăieşte.

“Simţul umorului te salvează de mâna doctorului”. Veselia este sănătate şi terapie.

Dr. Dráuzio Varella

10 cărţi de citit într-o viaţă

“Viaţa este prea scurtă pentru a citi cărţi proaste”, spunea celebrul dramaturg Gerhart Hauptmann. De aceea, din rafturile de moşteniri literare îţi recomandăm o listă de 10 cărţi de căpătâi pe care trebuie să le citeşti într-o viaţă. Dar continuă să completezi lista.

1. Război şi pace – Lev Nikolaevici Tolstoi

Povestind despre confruntarea a două familii importante, Bolkonski şi Rostov, Tolstoi face un remarcabil portret al Rusiei şi starea sufletească a societăţii în pragul conflictului apocaliptic cu Franţa lui Napoleon Bonaparte. Un roman prestigios, poate cel mai marcant dintre toate operele sale, “Război şi pace” i-a luat lui Tolstoi şase ani de lucru (1865-1869) ca să atingă cea mai desăvârşită formă a operei.

2. Divina Comedie – Dante Alighieri

O capodoperă a literaturii din toate timpurile, poemul moralizator al lui Dante descrie fascinanta ascensiune a omului la Divinitate şi călătoria mitică în “lumea de dincolo”.

Coborârea în Infern, trecerea prin Purgatoriu şi ascensiunea în Paradis, pe care le descrie cu o extraordinară frumuseţe artistică, sunt viziuni ce vor influenţa puternic literatura universală.

3. Crimă şi pedeapsă – Fiodor Dostoevski

Ideea suferinţei ca efect purificator şi şansa la mântuire sunt expuse într-un roman impresionant semnat de Dostoevski, considerat, pe drept cuvânt, unul dintre cele mai apreciate opere literare din toate timpurile.

Romanul spune drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea şi jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-şi rezolva problemele financiare, dar şi din dorinţa de a-şi demonstra lui însuşi că este îndreptăţit să o facă.

4. Muntele vrăjit – Thomas Mann

Muntele vrăjit se înscrie fără echivoc în categoria romanelor mari, fiind o admirabilă pildă despre sensul vieţii, moarte şi suferinţă, dar mai ales un îndreptar etic despre nevoia de adaptare.

Venit în vizită la vărul său internat, inginerul Hans Castorp se îmbolnăveşte de tuberculoză. Devenit peste noapte din simplu vizitator, pacient, personajul începe un lung proces de adaptare, ajungând în final să se abandoneze vârtejului pe care îl aduce războiul. Scena finală îl surprinde alergând printre tranşee, către un deznodământ incert.

5. Iliada şi Odiseea – Homer

De o valoare incontestabilă, marile epopei antice ale poetului grec Homer sunt, la mai bine de 2500 de ani, sursă nesecată de inspiraţie pentru filme şi spectacole de teatru.

Războiul troian, asediul Troiei, povestite în Iliada, şi aventurile lui Ulise (regele Odiseu) în timp ce se întoarce în Itaca, relatate în Odiseea, creează cea mai frumoasă mitologie, în care sunt antrenate zeităţile Olimpului, dar şi muzele lui Homer, invocate de autor la începutul operei.

6. Mizerabilii – Victor Hugo

Scris în exil, Mizerabilii este cel mai mare roman al lui Victor Hugo ce avea să devină unul dintre cele mai cunoscute romane ale secolului 19.
O adevărată frescă socială, Victor Hugo scrie un roman complex despre bine şi rău, lege şi dreptate, istorie şi reliegie, dar rezervă personajelor sale şi iubiri romantice.

Fost puşcăriaş, Jean Valjean caută să se îndrepte, încercând să îşi răscumpere greşelile prin fapte bune. Scriitorul va examina apoi impactul social al acţiunilor acestuia.

7. Demonii – Dostoievski

Un alt roman uriaş este fără îndoială Demonii, publicat pentru prima oară în 1872.

Construit ca o temniţă în care domneşte Răul, universul dostoievskian este scena pe care demonul moral Nikolai Stavroghin îşi împleteşte destinul cu cel al revolutionarului Piotr Verhovenski, ucigaş fără scrupule şi lider al unei bande de nihilişti care anticipează socialismul sângeros al secolului 20.

Sub o aură misterioasă, personajele îşi dezvălui treptat ticăloşiile pe care le ascund.

8. În căutarea timpului pierdut – Marcel Proust

O lectură filosofică şi un exerciţiu pentru conştiinţă, romanul deschide drumul introspecţiei în căutarea timpului pierdut, al tinereţii şi al iubirii trecute.

Proust revoluţionează ideea că timpul poate fi regăsit prin artă şi memorie, aşa încât lectura îţi va creea sentimentul că poţi retrăi timpul în toată bogăţia lui de senzaţii.

9. Anna Karenina – Lev Tolstoi

Ana Karenina este una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste, care completează bibliografia cvasi completă de genuri pe care ţi-o recomandăn.

Pe lângă cele două poveşti de iubire, Tolstoi dă romanului său un sens filozofic şi o nemaiîntalnită profunzime psihologică, punându-şi personajele în faţa unor întrebări existenţiale despre sensul vieţii sau condiţiile morale ale căsătoriei, despre relaţia dintre viaţă şi moarte sau dintre iubire şi fericire.

10. De veghe în lanul de secară – J.D. Sallinger

Personajul principal, Holden Caulfield, un adolescent frustrat şi solitar, dat afară din patru şcoli, se hotărăşte să plece mai repede în vacanţă şi să hoinărească prin New York, oraşul natal, dar nu acasă la părinţi.

În cele câteva zile de libertinaj, el intră în contact cu mai multe persoane şi trece prin întâmplări care îl demoralizează constant, la finalul romanului cititorul aflând ceea ce, de altfel, nu era greu de intuit: că Holden îşi spune povestea dintr-un spital de boli mintale.

Sursa: Unica

Magicianul

Houdini a fost cel mai mare magician al timpului său. El a fost şi un fantastic spărgător de lacăte . Susţinea că poate evada din orice celulă din lume în mai puţin de o oră.

Într-un mic oraş din Marea Britanie a fost construită o închisoare nouă, iar Houdini a fost provocat să încerce să evadeze. Cum acestuia îi plăceau şi provocările şi banii, a acceptat propunerea.

Când a sosit ziua cea mare, o mulţime de oameni şi reprezentanţi media se aflau la faţa locului. Houdini a păşit încrezător în celulă şi uşa a fost închisă. Şi-a dat imediat jos haina şi s-a apucat de treabă. Îşi ascunsese în curea o bucată de oţel flexibil şi dur, lungă de 25 de centimentri, pe care apoi a folosit-o pentru a încerca să deschidă încuietoarea.

După 30 de minute încrederea i-a dispărut. După o oră era scăldat în transpiraţie. După 2 ore Houdini pur şi simplu s-a prăbuşit peste uşă, care s-a deschis imediat. De fapt uşa nu fusese niciodată închisă decât în imaginaţia marelui magician.

Morala

Uşa nu a fost închisă decât în mintea lui Houdini, dar acesta a acţionat ca şi cum ar fi avut de învins o mie de lăcate. Aidoma lui Houdini, şi noi suntem prizonierii propriei minţi. Pentru a evada din “închisoarea mentală”, trebuie mai întâi să realizăm şi să acceptăm acest lucru şi apoi să găsim căi prin care să ne eliberăm.

Secretul succesului

A fost odată un băiat care îşi dorea să găsească secretul succesului. Într-o zi l-a căutat pe un înţelept care locuia sus în munţi. S-a dus în coliba lui şi l-a întrebat:

“Înţeleptule, poţi să-mi spui care este secretul reuşitei în viaţă?”

Înţeleptul a tăcut pentru o vreme. Apoi l-a condus pe tânărul nostru la un râu din apropiere. Au înaintat prin apă până când capul tânărului a fost în totalitate acoperit de apă. Băiatul se lupta să îşi ţină capul deasupra apei. Spre surprinderea lui, bătrânul nu încerca să îl ajute. Dimpotrivă, îi ţinea capul sub apa. După câteva momente, bătrânul l-a scos din apa şi au plecat înapoi spre colibă. Odată ajunşi acolo, înţeleptul l-a întrebat ce îşi dorea cel mai mult în timp ce se afla sub apă.

Tânărul i-a răspuns răstit: “Bineînţeles că imi doream să respir, bătrân nebun!”

Înţeleptul i-a replicat îndată: “Fiule, dacă îţi doreşti succesul pe atâta cât îţi doreai să respiri, atunci ai aflat care este adevăratul secret al succesului.”

Morala

Succesul este o chestiune de alegere. Dacă ai suficiente motive, nu este nimic să nu poţi face.

Odată ce ai găsit motivul pentru a face ceva, vei găsi cu siguranţă şi modul de a face. O dorinţă oarecare nu va face minuni. Dorinţa arzătoare, transformată în obsesie, generează energia care te face să atingi orice scop îţi vei propune.

Pupăcioşii trăiesc cu 5 ani mai mult şi alte trucuri pentru longevitate

Nu e suficient să mănânci sănătos, să nu bei, să nu fumezi şi să ai “ADN bun” pentru a trăi mult. Poţi să “păcăleşti” soarta prin tot felul de minunăţii. Spre exemplu, dacă îţi săruţi des partenerul de viaţă, ai şansa de a trăi cu până la cinci ani mai mult. Ba chiar cu 10 dacă eşti încântat de aspectul tău fizic. Află de la cercetătorii britanici de la London College cum să adaugi ani existenţei tale.

Trăieşti mai mult cu 1 an dacă:

  • faci sex de cel puţin două ori pe săptămână
  • mănânci multă vitamina C
  • te ocupi de flori şi tot ce înseamnă grădinărit

Trăieşti mai mult cu 3 ani dacă:

  • ai ţeluri înalte şi ai o viaţă profesională fructuoasă
  • bei două căni de ceai pe zi
  • ai un grup de prieteni cu care te întâlneşti periodic

Trăieşti mai mult cu 5 ani dacă:

  • dacă mănânci câte un pătrat de ciocolată neagră, de cel puţin trei ori pe săptămână
  • îşi săruţi des partenerul de viaţă
  • devii vegetarian

Trăieşti mai mult cu 10 ani dacă:

  • stai la casă, undeva aproape de natură
  • mănânci des banane, struguri şi cartofi
  • îţi place cum arăţi
  • ai grijă de siluetă şi nu acumulezi grăsime

Trăieşti cu până la 15 ani mai mult dacă:

  • ai mai mulţi muşchi decât grăsime, aceştia ajutând la metabolism
  • mănânci mai puţin, fără a depăşi minimul de calorii necesare zilnic
  • eşti fericit
  • mănânci mai rar dulciuri
  • ai un mers săltăreţ

Fiecare dintre sfaturile de mai sus se referă la prevenirea unor boli, adoptarea unei vieţi active sau lăsarea grijilor pe un plan secund. Altele, sunt rezultate în urma studierii modului de viaţă a unor persoane care au trăit considerabil.

Sursa: www.libertatea.ro

Trezeşte-te şi Bucură-te de Viaţă!

Trezeşte-te şi Bucură-te de Viaţă!

Este doar a ta.

E Timpul tău, Viaţa ta, Schimbarea ta.

Fă această Schimbare! Ridică-te şi Fă-o să se Întîmple.

Numai tu îţi poţi schimba viaţa.

Găseşte Voinţa, iar Mijloacele vor apărea curînd.

Fă o introspecţie profundă şi descoperă cine eşti şi ce îţi doreşti cu adevărat.

Visurile devin realitate, dar nu aştepta ca lucrurile bune să ţi se întîmple – Fă-le să se Întîmple!

Nu este niciodată prea tîrziu să-ţi schimbi Viaţa şi să Faci o Diferenţă.

Depinde numai de tine.

Poţi să faci asta.

Sally Eichhorst

Nu vei mai privi o ceaşcă de cafea la fel

O tînără a mers la mama ei şi i-a povestit despre viaţa sa ţi despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia să se dea bătută. Se săturase să se tot lupte şi să se chinuie. Se părea că ori de cîte ori reuşea să rezolve o problemă, alta nouă îşi facea apariţia.

Mama ei o duse în bucătărie. A umplut 3 vase cu apă şi le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp apa din ele a început să fiarbă. În primul vas a pus morcovi, în al doilea ouă, iar în ultimul vas cafea măcinată. Le-a lăsat să fiarbă fără să scoată nici o vorbă.

După 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii şi i-a pus într-un bol. A scos afară ouăle şi le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic şi cafeaua şi a pus-o în al treilea bol.

Întorcîndu-se spre fata ei, a întrebat-o:
“Spune-mi ce vezi?”

“Morcovi, ouă şi cafea”, a răspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape şi a rugat-o să ia morcovii în mînă şi să-i spună ce simte. Fata a făcut ce i se ceruse, şi a remarcat că aceştia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o să ia un ou şi să-l cureţe de coajă. Făcînd aceasta, fata a observat că oul este acum tare. In final, mama a rugat-o să sorbească din cafea. Fata zîmbind a savurat o înghiţitură din cafeaua cu o aromă îmbietoare.

Curioasă, a întrebat-o pe mama ei: “Ce înseamnă toate acestea, mamă?”

Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeaşi adversitate, apă fiartă. Fiecare dintre ele a reacţionat însă diferit.

  • Morcovii au fost la început tari, puternici şi neînduplecaţi. Dar apa fiartă i-a înmuiat şi au devenit slabi.
  • Oul a fost fragil. Coaja lui subţire i-a protejat lichidul interior, dar după ce a fiert, conţinutul său s-a întărit.
  • Boabele de cafea măcinate au fost unice. După ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

“Care dintre ele eşti tu?” şi-a întrebat fiica. “Cînd adversitatea bate la uşa ta, tu cum răspunzi? Eşti un morcov, un ou sau un bob de cafea?”

Gîndeşte-te şi tu: Care sunt eu?

  • Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea şi adversitatea mă fac să îmi pierd puterile, să devin fragil.
  • Sunt oul care porneşte la drum cu o inimă maleabilă, care se schimbă cu căldura? Am un spirit fluid care după o moarte, o despărţire, probleme financiare sau alte greutăţi se aspreşte? Exteriorul meu e mereu acelaşi, dar în interior zace o inimp împietrită?
  • Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cînd apele devin fierbinţi reuşesc să schimb situaţiile din jurul meu şi să dau tot ce am mai bun din mine?

În timpurile în care întunericul şi eşecurile primează, te poţi ridica la un alt nivel? Cum faci faţă adversităţii? Eşti un morcov, un ou sau o boabă de cafea?

Poate ca ai parte de destulă bucurie care să te facă dulce, de suficiente încercări care să te facă puternic, de suficientă tristeţe care să te facă uman şi de suficientă speranţă ca să te facă fericit.

Cei mai fericiţi oameni nu au neapărat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei ştiu să beneficieze din plin de tot ceea ce le apare în cale. Cel mai luminos viitor va avea întotdeauna la bază un trecut uitat, nu poţi înainta în viaţă pînă cînd nu laşi la o parte eşecurile şi suferinţele din trecut.

Atunci cînd te-ai născut, tu plîngeai şi toţi cei din jurul tău rîdeau. Trăieşte-ţi viaţa astfel încît la finalul ei, tu să fii cel care rîde şi toţi cei din jurul tău să plîngă.

Alegerile tale

Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.

La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.

Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.

A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice.

Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line.

După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.

După 7 săptămâni, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.

După 7 luni sosi şi cel de-l treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.

Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul celui de-al teilea a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au întrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.

– Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul.

– Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni; că, pentru fiecare pas înainte, trebuie să duc o luptă încrîncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar…, am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe al doilea.

– Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc…, dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul.

– Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am RĂBDARE; că dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte; că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine…

Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce POT ALEGE…, iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.

Morala: Măcar pe undeva prin vreun colţ de suflet…, să mai găsim puţină răbdare, un strop de înţelegere… şi poate iubire!

Inima perfectă

Se povesteşte că într-o zi, un tînăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din lume. Nu după mult timp, în jurul lui s-au strîns o mulţime de oameni care îi admirau inima: era într-adevăr perfectă! Toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată…

Tînărul era foarte mîndru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrînel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:

– Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele!

Oamenii au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrînelului. Pînă şi tînărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau pînă departe. Dar era plină de cicatrice, şi erau locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrînului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc în loc lipseau bucăţi întregi, lăsînd să se vadă răni larg deschise, încă sîngerînde.

– Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă? îşi şopteau uimiţi oamenii.

– Cred că glumeşti, spuse tînărul după ce a examinat atent inima bătrînelului. Priveşte la inima mea, este perfectă! Pe cînd a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.

– Da, a spus blînd bătrînul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea: rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lîngă mine, care adesea îmi da în schimb, o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucătile nu sunt măsurate la milimetru, rămîn margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lîngă mine. Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor… Acestea sunt rănile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tău implica întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sîngerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pînă şi pentru aceşti oameni. Cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarca la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor… Înţelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumuseţe a inimii? a incheiat cu glas domol şi zîmbet cald bătrînelul.

Tînărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrîn, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mîini tremurînde. Bătrînul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi i-a întins-o tînărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

Tînărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă in inima cîndva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrînului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zîmbit şi au pornit împreună la drum.

Cît de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă intreagă în piept… O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe… Inima ta cum este? O poţi impărţi cu alţii?

Viaţa nu e un joc

Cu cîţiva ani în urmă, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte “responsabilităţi” pe care fiecare dintre noi le avem în viaţă.

“Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer.

Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.

Curînd vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

  • Nu-ţi subestima valoarea comparîndu-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
  • Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
  • Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
  • Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind, fie în trecut, fie pentru viitor. Doar trăind cîte o zi odată, vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
  • Nu renunţa, atunci cînd ai ceva de oferit.
  • Nimic nu se termină pînă în momentul în care te opreşti să mai încerci.
  • Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
  • Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercîndu-ne norocul învăţăm să fim bravi.
  • Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunînd că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modalitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dîndu-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
  • Nu alerga atît de repede prin viaţă încît să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
  • Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
  • Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
  • Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Morala: Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mîine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!”

Sursa: Special4you