Nu vei mai privi o ceaşcă de cafea la fel

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , , , ,
4

O tînără a mers la mama ei şi i-a povestit despre viaţa sa ţi despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia să se dea bătută. Se săturase să se tot lupte şi să se chinuie. Se părea că ori de cîte ori reuşea să rezolve o problemă, alta nouă îşi facea apariţia.

Mama ei o duse în bucătărie. A umplut 3 vase cu apă şi le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp apa din ele a început să fiarbă. În primul vas a pus morcovi, în al doilea ouă, iar în ultimul vas cafea măcinată. Le-a lăsat să fiarbă fără să scoată nici o vorbă.

După 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii şi i-a pus într-un bol. A scos afară ouăle şi le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic şi cafeaua şi a pus-o în al treilea bol.

Întorcîndu-se spre fata ei, a întrebat-o:
“Spune-mi ce vezi?”

“Morcovi, ouă şi cafea”, a răspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape şi a rugat-o să ia morcovii în mînă şi să-i spună ce simte. Fata a făcut ce i se ceruse, şi a remarcat că aceştia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o să ia un ou şi să-l cureţe de coajă. Făcînd aceasta, fata a observat că oul este acum tare. In final, mama a rugat-o să sorbească din cafea. Fata zîmbind a savurat o înghiţitură din cafeaua cu o aromă îmbietoare.

Curioasă, a întrebat-o pe mama ei: “Ce înseamnă toate acestea, mamă?”

Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeaşi adversitate, apă fiartă. Fiecare dintre ele a reacţionat însă diferit.

  • Morcovii au fost la început tari, puternici şi neînduplecaţi. Dar apa fiartă i-a înmuiat şi au devenit slabi.
  • Oul a fost fragil. Coaja lui subţire i-a protejat lichidul interior, dar după ce a fiert, conţinutul său s-a întărit.
  • Boabele de cafea măcinate au fost unice. După ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

“Care dintre ele eşti tu?” şi-a întrebat fiica. “Cînd adversitatea bate la uşa ta, tu cum răspunzi? Eşti un morcov, un ou sau un bob de cafea?”

Gîndeşte-te şi tu: Care sunt eu?

  • Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea şi adversitatea mă fac să îmi pierd puterile, să devin fragil.
  • Sunt oul care porneşte la drum cu o inimă maleabilă, care se schimbă cu căldura? Am un spirit fluid care după o moarte, o despărţire, probleme financiare sau alte greutăţi se aspreşte? Exteriorul meu e mereu acelaşi, dar în interior zace o inimp împietrită?
  • Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cînd apele devin fierbinţi reuşesc să schimb situaţiile din jurul meu şi să dau tot ce am mai bun din mine?

În timpurile în care întunericul şi eşecurile primează, te poţi ridica la un alt nivel? Cum faci faţă adversităţii? Eşti un morcov, un ou sau o boabă de cafea?

Poate ca ai parte de destulă bucurie care să te facă dulce, de suficiente încercări care să te facă puternic, de suficientă tristeţe care să te facă uman şi de suficientă speranţă ca să te facă fericit.

Cei mai fericiţi oameni nu au neapărat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei ştiu să beneficieze din plin de tot ceea ce le apare în cale. Cel mai luminos viitor va avea întotdeauna la bază un trecut uitat, nu poţi înainta în viaţă pînă cînd nu laşi la o parte eşecurile şi suferinţele din trecut.

Atunci cînd te-ai născut, tu plîngeai şi toţi cei din jurul tău rîdeau. Trăieşte-ţi viaţa astfel încît la finalul ei, tu să fii cel care rîde şi toţi cei din jurul tău să plîngă.

Alegerile tale

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , , , , , ,
2

Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.

La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.

Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.

A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice.

Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line.

După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.

După 7 săptămâni, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.

După 7 luni sosi şi cel de-l treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.

Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul celui de-al teilea a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au întrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.

- Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul.

- Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni; că, pentru fiecare pas înainte, trebuie să duc o luptă încrîncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar…, am ales eu calea cea mai bună către tine?

- Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe al doilea.

- Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc…, dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

- Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul.

- Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am RĂBDARE; că dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte; că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

- Da! ai ales bine…

Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce POT ALEGE…, iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.

Morala: Măcar pe undeva prin vreun colţ de suflet…, să mai găsim puţină răbdare, un strop de înţelegere… şi poate iubire!

Inima perfectă

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , , ,
2
Se povesteşte că într-o zi, un tînăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din lume. Nu după mult timp, în jurul lui s-au strîns o mulţime de oameni care îi admirau inima: era într-adevăr perfectă! Toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată…

Tînărul era foarte mîndru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrînel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:

- Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele!

Oamenii au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrînelului. Pînă şi tînărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau pînă departe. Dar era plină de cicatrice, şi erau locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrînului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc în loc lipseau bucăţi întregi, lăsînd să se vadă răni larg deschise, încă sîngerînde.

- Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă? îşi şopteau uimiţi oamenii.

- Cred că glumeşti, spuse tînărul după ce a examinat atent inima bătrînelului. Priveşte la inima mea, este perfectă! Pe cînd a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.

- Da, a spus blînd bătrînul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea: rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lîngă mine, care adesea îmi da în schimb, o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucătile nu sunt măsurate la milimetru, rămîn margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lîngă mine. Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor… Acestea sunt rănile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tău implica întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sîngerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pînă şi pentru aceşti oameni. Cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarca la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor… Înţelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumuseţe a inimii? a incheiat cu glas domol şi zîmbet cald bătrînelul.

Tînărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrîn, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mîini tremurînde. Bătrînul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi i-a întins-o tînărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

Tînărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă in inima cîndva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrînului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zîmbit şi au pornit împreună la drum.

Cît de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă intreagă în piept… O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe… Inima ta cum este? O poţi impărţi cu alţii?

Viaţa nu e un joc

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , , , , , ,
0

Cu cîţiva ani în urmă, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte “responsabilităţi” pe care fiecare dintre noi le avem în viaţă.

“Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer.

Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.

Curînd vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

  • Nu-ţi subestima valoarea comparîndu-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
  • Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
  • Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
  • Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind, fie în trecut, fie pentru viitor. Doar trăind cîte o zi odată, vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
  • Nu renunţa, atunci cînd ai ceva de oferit.
  • Nimic nu se termină pînă în momentul în care te opreşti să mai încerci.
  • Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
  • Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercîndu-ne norocul învăţăm să fim bravi.
  • Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunînd că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modalitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dîndu-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
  • Nu alerga atît de repede prin viaţă încît să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
  • Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
  • Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
  • Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Morala: Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mîine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!”

Sursa: Special4you

Fiecare zi trăită e o zi deosebită

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , , , ,
0

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:

- Acesta – a spus – nu este un simplu pachet, e lenjerie.

A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.

- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:

- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte…, deja mi-au schimbat viaţa.

Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.

Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai păstrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre. Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

Frizerul

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , , , , , , , , ,
0

Un creştin a mers la o frizerie ca să-şi tundă părul şi să-şi taie barba. În timp ce frizerul îşi servea clientul, între cei doi s-a pornit o conversaţie interesantă. Au vorbit despre multe lucruri şi au abordat diverse subiecte. În cele din urmă au început să vorbească despre Dumnezeu. La acest subiect frizerul a declarat:

- Eu cred că Dumnezeu nu există.

- De ce spuneţi asta? a întrebat clientul.

- Trebuie doar să ieşiţi pe stradă şi veţi realiza că Dumnezeu nu există. Spuneţi-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi atâţia copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, nu ar fi nici suferinţă şi nici durere. Nu-mi pot imagina un Dumnezeu iubitor care să îngăduie astfel de lucruri.

Clientul s-a gândit un moment, dar nu i-a răspuns deoarece nu a vrut să stârnească o ceartă. Frizerul şi-a terminat treaba, iar clientul a părăsit frizeria.

Chiar când a ieşit din frizerie, creştinul nostru a văzut pe stradă un om cu părul mare, încâlcit şi murdar şi cu o barbă mare, neglijentă. Era murdar şi neîngrijit. Clientul s-a întors la frizerie şi i-a spus frizerului:

- Ştiţi ce? Frizerii nu există.

- Cum puteţi spune asta? a întrebat frizerul surprins. Sunt aici, sunt frizer şi tocmai te-am aranjat!

- Nu! a exclamat clientul. Frizerii nu există, căci dacă ar exista atunci nu ar mai fi oameni cu părul lung şi murdar şi cu barbă netăiată, cum e omul acela de afară.

- Ah, dar frizerii există! Însă asta se întâmplă când oamenii nu vin la mine.

- Exact! a afirmat clientul. Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Însă necazurile şi suferinţa se întâmplă atunci când oamenii nu vin la El şi nu-l caută pentru a-i ajuta. De aceea este atâta suferinţă şi durere în lume.

Sursa: PopasDuhovnicesc

Кредо Оптимиста – Я обещаю себе

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , ,
3

Я обещаю себе!

Быть настолько сильным, чтобы ничто не смогло нарушить мое душевное спокойствие.

Желать здоровья, счастья и процветания каждому человеку, которого я встречу.

Сделать так, чтобы каждый из моих друзей почувствовал, что в нем есть что-то особенное.

Искать светлую сторону в любом событии и сделать свой оптимизм реальностью.

Думать только о лучшем, работать только для лучшего и ожидать только лучшего.

Воспринимать успех других людей с не меньшей радостью, чем свой собственный.

Забыть об ошибках прошлого и сосредоточиться на великих достижениях в будущем.

Постоянно сохранять радостное выражение лица и дарить улыбку каждому встречному существу.

Уделять собственному совершенствованию столько времени, чтобы не оставалось времени на критику окружающих.

Быть слишком свободным, чтобы волноваться, слишком великодушным, чтобы гневаться, слишком сильным, чтобы бояться, и слишком счастливым, чтобы допускать существование проблем.

Хорошо думать о себе и демонстрировать этот факт миру, но не громкими словами, а впечатляющими делами.

Жить верой в то, что весь мир на моей стороне, пока я верен всему лучшему, что есть во мне.

Prietenii

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , , , , , , , ,
0

Dacă ar trebui să mori înaintea mea, întreabă dacă poţi lua cu tine un prieten.

Dacă trăieşti pînă la 100 de ani aş vrea să trăiesc 100 de ani minus o zi, ca să nu trebuiască să trăiesc fără tine.

Adevărata prietenie, este ca sănătatea, valoarea ei este rar apreciată, pînă cînd nu ai pierdut-o.

Un prieten adevărat este cel care-ţi este alături, atunci cînd restul lumii te-a părăsit.

Tatăl meu obişnuia să spună, că atunci cînd mori, dacă ai cinci prieteni adevăraţi, atunci ai avut o viaţă minunată.

Dacă toţi prietenii mei ar sări de pe un pod eu nu aş sări împreună cu ei, ci aş sta jos, ca să-i prind.

Ţine un prieten adevărat cu amîndouă mîini.

Eu mă bazez pe tine şi tu te bazezi pe mine şi totul este bine.

Prietenia este o singură minte în două trupuri.

Nu merge înaintea mea, pentru că s-ar putea să nu te pot urma. Nu merge în urma mea, pentru că s-ar putea să nu te pot ghida. Mergi alături de mine şi fii prietenul meu.

Toţi aud ceea ce spui. Prietenii ascultă ceea ce spui. Cei mai buni prieteni ascultă ceea ce nu spui.

Prietenul este acela care cunoaşte cîntecul inimii tale şi poate să ţi-l cînte, atunci cînd ai uitat cuvintele.

Fiecare dintre noi urmăm drumuri diferite în viaţă, dar oriunde mergem, luăm cu noi cîte puţin unul de la altul, de pretutindeni.

Prietenii sunt modul în care Dumnezeu are grijă de noi.

Străinii sunt doar prieteni care aşteaptă să se întîmple ceva. Prietenii sunt ca şi bucăţile de şuncă din bolul de salată al vieţii.

Morala: De multe ori nu ne dăm seama cît de mult contează un gest cît de mic nu ar fi, pentru persoana dragă, pentru un prieten. Nu uitaţi să iubiţi, să preţuiţi, să trăiţi clipe de neuitat şi să oferiţi cît mai multă căldură celor care vă iubesc.

Nu mai aştepta să se schimbe lumea!

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , , , , , ,
0

În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã, iar drumul a fost stâncos şi dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani. Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala: Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine. Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

5 paşi spre fericire

Radu Ceban Posted in Lecţii de viaţă,Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
0

Cine nu vrea să fie fericit, cine nu s-a întrebat măcar o dată în viaţă ce e fericirea, şi dacă are vreo sanşă la ea şi cine nu vrea  să spună în gura mare “Da, eu sunt un om fericit!”?

Hai sa trecem în revistă ce putem face, să ne bucurăm de fericire chiar şi în momentele, în care pare a fi foarte departe; cum putem să fim fericiţi în prezent şi nu după terminarea facultăţii, cînd o să ne căsătorim, cînd o să avem copii sau cînd copiii noştri vor avea la rîndul lor copii…

Nu există un moment mai potrivit ca prezentul pentru a fi fericit/ă!

1. Implică-te în acţiuni în care crezi şi care îţi fac plăcere

Susţine o cauză, găseşte-ţi un job care să ţi se potrivească, umple-ţi timpul liber cu activităţi care te umplu de energie pozitivă, fă mai mult din activităţile care îţi aduc o stare de spirit excelentă şi mai puţin din cele care te consumă spiritual!

Deşi în teorie lucrurile par clare, în practică avem tendinţa de a ne pierde în task-urile obligatorii şi suntem de multe ori prea obosiţi şi demotivaţi să mai căutam fericirea în afara activităţilor cotidiene inerente. Propune-ţi obiective şi în afara biroului şi fă din fericirea ta prioritatea numărul 1, pentru că “unul din puţinele lucruri care nu pot fi recuperate e timpul pierdut” (Sean Covey).

2. Bucură-te de plăcerile simple

Imposibil să nu ştii la ce mă refer acum:  fie că e vorba de vremea frumoasă de afară, de parfumul unui buchet din florile tale preferate,  de un cîntec care îţi place foarte tare şi îl asculţi exact cînd trebuie, de un copil care îţi zîmbeşte în parc sau de un cuplu de bătrînei care se ţin de mînă şi îşi zîmbesc…

Bucură-te de o plimbare dimineaţa, de o carte bună, de o îmbrăţişare în miez de noapte sau de zilele în care te trezeşti, înainte ca ceasul să sune şi ştii că mai ai timp de lenevit…,  de momentele în care eşti apreciat şi de momentele în care le oferi celor din jurul tău motive de bucurie.

Învaţă să identifici micile plăceri care îţi provoacă o stare de spirit excelentă şi gustă din ele de fiecare dată cînd îţi apar în cale. La sfîrşitul zilei, nu strică, să rememorezi 3 lucruri care ţi-au făcut ziua mai frumoasă. Astfel, mîine vei învăţa să recunoşti mai uşor lucrurile mărunte care îţi aduc zîmbetul pe buze şi de poimîine încolo vei identifica din ce în ce mai multe plăceri simple!

3. Petrece timp cu prietenii şi familia

Majoritatea momentelor în care ne simţim trişti, obosiţi, nemulţumiţi de viaţă, sunt cele în care suntem singuri. E adevărat că e bine să fim uneori  şi numai cu noi înşine, să analizăm şi să tragem concluzii însă, unul din lucrurile pe care le poţi face să fii fericit/ă, e să îţi umpli clipele cu oamenii pe care îi iubeşti şi care îţi întorc afecţiunea şi cu oamenii, cu care împărtăşeşti aceleaşi pasiuni. Cultivă-ţi relaţiile cu prietenii şi fă-ţi timp să cunoşti cît mai multă lume nouă!

Cine are măcar un prieten bun, nu va avea niciodată nevoie de psiholog. Chiar şi în momentele mai puţin bune din viaţa ta, evită să te interiorizezi şi discută cu prietenul/prietena cea mai bună despre problemele care te frămîntă.

4. Înconjoară-te de oameni fericiţi şi creează finaluri fericite

Se spune că dacă o persoană îşi petrece o parte din timp în compania unei alte persoane care are o stare de spirit mai puternică decît a ei, starea generală a primei persoane se va modifica în funcţie de starea celei de-a doua persoană. Prin urmare, dacă stai în compania unui om a cărui fericire şi bucurie de a trăi e mai mare ca intensitate decît starea ta, pe care o presupunem acum mai puţin  bună, ai toate şansele să împrumuţi din starea lui de bine.

De fiecare dată cînd ai posibilitatea să influenţezi viaţa cuiva în bine, fă-o fără umbră de îndoiala  pentru că finalurile fericite ne fac să vedem fericirea ca pe o stare, de fapt realizabilă.

5. Vezi jumătatea plină a paharului

Chiar şi în cele mai grele momente, gîndeşte-te că sunt persoane care trec prin momente şi mai dificile, şi încearcă să vezi partea bună din orice situaţie. Învaţă să fii recunoscător/oare pentru ce ai, şi să priveăti tot ce ai în viaţa ta, ca pe un cadou.

Viaţa sau lumea nu îţi datorează nimic şi te-a înzestrat suficient, astfel încît să poţi vedea un pahar plin, chiar şi atunci cînd e doar pe jumătate. Totul e in mintea ta si in felul in care iti asumi responsabilitatea pentru propria fericire.

Fii pregătit/ă, fericirea pîndeşte după colţ şi abia aşteaptă să o primeşti în viaţa ta!

Autor: Antonia Marinescu